Prin mansarde…

Ploua infernal,
Si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, prin cerul oval,
Norii curgeau in luna lui Marte.

Sunt momente in care ma detasez de tot si doar ascult, deci te rog sa-mi povestesti caci fara tine si povestea ta sunt pierduta in spatiu. Fara tine nu stiu ce m-as face. Esti acolo sa ma asculti si nu te superi pe mine. Nu ti-e frica sa te opresi si sa ma ajuti sa ma ridic, fiind sigur ca prindem trenul impreuna. Si ma ti de mana si iti multumesc ca nu  imi dai drumul. Merg tot inainte datorita tie, pentru ca tu esti ceea ce vad in fata mea… si prin tne vad ce este mai departe. Povestea vietii tale e si a mea deoarece povestea vietii mele e sa te ascult. “Dar din dar se face rai” si langa tine, in spatele tau, sau oriunde as fi, e Eden.

Deci te rog sa ma ti de mana strans si sa nu imi dai drumul. Odata ce m-ai apucat, caci fara tine se rupe povestea..si..ti-ar placea sa ramai fara ascultatori?

Ma-ngan cu gandul ca tu si cu mine face noi si ca noi fara tine nu stiu cum as mai fi eu. Raman in mintea mea fraze pe care mi le spui dar nu mai stiu de ce le tin minte.A, da: mi le-ai povestit. Trec pasi pe langa mine  dar urmez un singur drum, drumul tau. Acei pasi ce trec sunt o asteptare frustranta a celor ce raman in urma mea. Si ma bucur ca sunt diferita, deoarece daca as fi ca tine, m-as opri sa povestesc, la randul meu, povestea povestii vietii tale si mi-ai duce  dorul.

(Un peut du francais pour Necunoscut;;):)) )

Copilaresc prin tine si prin povestea ta, povestitorule. Copil fiind, iubirea si intelepciunea mea e jocul. Tanar fiind, intelepciunea si jocul meu e iubirea. Batran fiind, iubirea si jocul meu e intelepciunea.(preluare L. Blaga “Trei fete”)