Dragostea… ne pierdem printre explicatii si nu mai stim ce e realitate si ce e, de fapt, “a fi indragostit”. Citim ceea ce altii au spus despre dragoste pentru ca pasim pe un taram necunoscut si ne-au spus ai’ de sus ca fara suferinta nu e iubire. Asta se afla cu timpul si cu experienta. Dar continui sa cred ca atunci cand, daca o sa fim la momentul potrivit si in locul potrivit, si sansa ne va surade sa intalnim acea persoana…chiar daca in mod normal viitorul pe acea “poteca” nu exista, Dumnezeu sau persoana apropiata o va crea doar ca multumire ca am avut curajul sa apucam  acel drum. Si sunt sigura acum ca, indiferent daca e drumul drept sau e doar o deviere, mereu avem ce invata pentru ca, metaforic vorbind, viata se rezuma la a fi suma pasilor pe care ii avem in urma.  Ne maturizam si traim clipe care acum ni se par incredibil de antrenante, dureroase, fericite. Dar vor veni altele si altele. Important e, indiferent de poteca, sa mergem pe mijlocul drumului, drepti si mandrii ca ceea ce am facut cladeste si in ochii celorlalti imaginea pe care o avem noi insine despre propria persoana.