Pfff… Doamne ce s-a mai schimbat platforma asta de cand nu am mai intrat pe ea. E mai bine de un an de cand nu am mai sters-o de praf. Nici nu mai stiam parola:)). Nu-mi vine sa cred cate am pierdut. De fapt daca stau bine sa ma gandesc au trecut mai bine de doi ani ca nici in clasa a 12-a nu am fost activa. Doamne ce mult v-ati schimbat si voi. Doamne, ce mult m-am schimbat si eu. De mi-as fi facut cate o poza in fiecare zi as fi facut un filmulet sa vedeti cum trece timpul.

Eu… Eu sunt deja anul II la facultate la Inginerie Medicala, Poli Bucuresti. Am zis sa fac ceva si cu viata mea ca e singurul lucru primit de la mama si ar fi cazul sa il fructific. Am lasat netul deoparte si am zis sa mai incerc si pe propria piele niste experiente mai… diverse(sa le zicem). Cea mai interesanta de pana acum este viata de la camin. Fara mama si fara tata, fara frati fara surori, clar fara gradinari cu flori (ca nu ne permitem gradina din salariul de student… nu ne permitem nici sa avem o floare in camera ca saraca se tranforma in scrumiera si nu vrem asta. Promovam chestii ECO).

Ca sa vad daca sa mai scriu… mai e cineva pe aici? Mai intereseaza pe cineva?:)) Raise your hand ca nu mai vreau monolog!:D

Mai am cateva zile si ma intorc la ceea ce a devenit viata mea. Primii 7 ani sunt grei pan-oi trece-n anu’ 3… Ba baiatule… Grea e viata. Urat sentimentul cand intri in camin si vezi jos afisat ca a venit de plata pe luna trecuta. Dar si mai urat este sa nu fie afisat si sa stii ca bin doua luni de plata una dupa alta. Dar cel mai trist e cand nu ai mai fost de doua luni acasa si te uiti in frigider. Toate chestiile alea de pe Facebook cu „viata de student” si „studentu’ ardelean” is adevarate. Si eu credeam ca sunt fabule dar, bai, nu e asa!

Ati spune ca magia s-a cam dus si am devenit mai pragmatici. Da, am devenit mai … strangatori in ceea ce priveste banii de mancare (si mai risipitori in ceea ce priveste banii de distractie) dar magia e tot acolo. Am alte povesti pe care sa le spun acum dar mai intai vreau sa ma asigur ca nu sunt singura pe aici (cri…cri…cri… se aud greierasii:)) )

Anunțuri

Dragostea… ne pierdem printre explicatii si nu mai stim ce e realitate si ce e, de fapt, „a fi indragostit”. Citim ceea ce altii au spus despre dragoste pentru ca pasim pe un taram necunoscut si ne-au spus ai’ de sus ca fara suferinta nu e iubire. Asta se afla cu timpul si cu experienta. Dar continui sa cred ca atunci cand, daca o sa fim la momentul potrivit si in locul potrivit, si sansa ne va surade sa intalnim acea persoana…chiar daca in mod normal viitorul pe acea „poteca” nu exista, Dumnezeu sau persoana apropiata o va crea doar ca multumire ca am avut curajul sa apucam  acel drum. Si sunt sigura acum ca, indiferent daca e drumul drept sau e doar o deviere, mereu avem ce invata pentru ca, metaforic vorbind, viata se rezuma la a fi suma pasilor pe care ii avem in urma.  Ne maturizam si traim clipe care acum ni se par incredibil de antrenante, dureroase, fericite. Dar vor veni altele si altele. Important e, indiferent de poteca, sa mergem pe mijlocul drumului, drepti si mandrii ca ceea ce am facut cladeste si in ochii celorlalti imaginea pe care o avem noi insine despre propria persoana.

Pe http://92lucia.ro . I-as ruga pe cei ce ma aveau la blogroll sa schimbe linkul. Multumesc anticipat. Ne citim acolo.

  • A trecut si Craciunul si, spre uimirea mea a fost unul destul de dragut. Acum ma gandesc cu groaza ca mai e doar o saptamana si incepe scoala si din prima ma asteapta doua teste. Ma simt cam obosita pentru ca ieri am avut, dupa o pauza de cam doua saptamani, un antrenament de doua ore juma’. Asta e chiar obositor.
  • Una peste alta a fost pe 28 ziua fratelui meu. Il cheama Stefan. Stiu, stiu…sa-mi traiasca. Merci! Dar n-a fost numai ziua lui si ci si lui Lucas si a lui StefanSpt(poate unii il stiti de Proxy). La multi ani si voua!
  • O colega are un caine si il cheama Dick. Vrea cineva sa il mangaie?:D

Ziceam pe twitter ca nu imi place Craciunul, ca am nervi si ca daca vine vreun colindator la usa mi-i vars pe toti pe el. Cativa au incercat sa ma contrazica dar…sa va spun de ce nu imi place mie Craciunul. Sa o luam incet.

In primul rand nu imi place pentru ca e iarna si „all I want for Christmas is” summer. De fiecare data ninge ori inainte, ori dupa Craciun.De fiecare data avem un Craciun in mocirla(ca anul acesta) ori un Craciun uscat.

In al doilea rand nu imi plac oamenii. Devin paranoici si stresati. Nimeni nu merge cu colindu sa „vesteasca nasterea Domnului”. Toti merg sa faca bani. Si ce frumos e Craciunul cand vin oamenii cu ursu si romanu sta cu jaluzelele trase si cu urechea lipita de geam. Vorba aia: ce obiceiuri frumoase avem! Cand vin colindatorii te uiti pe usa si zici „Ah, iar colindatori” ca si cum ai spune „Ah, iar cersetori”. Iti pui plodul sa ciuleasca urechile sa auda si el ce frumos canta copilasii. Pacat ca usa e inchisa si copilasii canta pentru vecinu’. Da’ nu e problema, avem obiceiuri frumoase. Eventual cand vin sa bata si la tine la usa dai televizoru la minim si stingi lumina de pe hol sa nu se vada pe vizor ca e cineva acasa. Si daca insista mai scoti si un clasic”Nu sta nimeni aici”. Nu stiu daca e cineva care sa raspunda „Nu,ma, nu primesc colindatori”. Eu una nu mai fac asta. Mi s-a acrit sa schimb/spal usa dupa fiecare Craciun pentru ca plozii frustrati ti-o mazgalesc in semn de apreciere ca nu i-ai primit.

In al treilea rand e vorba de spiritul religios al acestei sarbatori. Cine  se mai duce la slujba de Craciun la biserica. Daca e sa va intreb 3/4 dintre voi nici nu stiu daca se face  in seara de Ajun sau dimineata pe 25. Mai bine stam si desfacem cadouri sub un brad pe care si asa o sa il aruncam.

Pe de alta parte mie chiar imi place Pastele. Il simt intru totul. Aceleasi pregatiri din punct de vedere culinar: cozonaci, drob,pasca, oua rosii, prajituri etc. Majoritatea se duc in seara de Inviere la biserica sa ia Lumina. Asta e o traditie pe care unii o respecta. Si daca nu toti, cei care o fac ii simt farmecul. Inainte de asta se tin Deniile. Iarasi simti apropierea aia de Dumnezeu, spiritul ala de sarbatoare. Ciocnesti oua, mananci cozonac(te duci la spital pentru toxi-infectie alimentara). Apoi se simte multa vreme ca a fost pastele. 40 de zile toti spun „Hristos a inviat!” Si daca era problema de cadouri, si de paste vine iepurasul deci materialistii au si ei ceva de castigat.

Pastele scoate ce e mai sincer din oameni. De Craciun esti mai bun doar pentru ca..asa zice in reclama de la Tuborg.

Si incheiem cu un video pe care il stiu de la Lucas

M-am cam ferit sa scriu despre asta pentru ca acum toata lumea le critica pe fete, toata lumea spune ca „s-au vazut cu medalia in gat”. Ce-i drept nu putem spune ca nu au luptat pentru calificare. Sa nu uitam ca au pierdut cu Norvegia si Spania la doar un gol.  Problema e ca la noi nu a fost un joc de echipa, cel putin nu meciul cu Spania in care tot greul l-au dus Ungureanu si Amariei(pentru ca Neagu a fost tinuta om-la-om), cand tot ce au dat pe poarta extremele a fost gol. Aveam, nu-i asa, o echipa de vedete.Fiecare a vrut sa se afirme.  Lotul si toate detaliile cu privire la fete  le gasiti aici.

Romania a iesit pe un loc 8 alaturi de Austria  al carui lot este format din jucatoare de liga a II-a din Germania(in oarecare masura). Asta spune destul de multe. Am pierdut lamentabil meciul cu Germania (scor: 35-25).

Din vedetele noastre, cum era de asteptat, nici una nu a ajuns in echipa ideala a CM2009. Daca la ultima editie le aveam pe Elisei si pe Hutupan, acum avem un grup intreg de…fete care incearca sa gaseasca diferite scuze.

Echipa ideala este:

portar – Irina Suslina (Rusia);
extrema stanga – Camilla Herrem (Norvegia);
inter stanga – Mariama Signate (Franta);
centru – Allison Pineu (Franta);
inter dreapta – Marta Mangue (Spania);
extrema dreapta – Linn-Kristin Riegelhuth (Norvegia);
pivot – Begona Fernandez (Spania).

MVP-ul turneului final din China a fost declarata rusoaica Ljudmila Postnova.

La ultima editie imi facusem un caiet in care imi scosesem articole cu fetele, poze, declaratii…acum nu mai am nici o tragere de inima. Daca nu era sa o faca pentru ele, macar pentru romani. Sa fim sinceri, nu prea avem cu ce scoate capul in lume. Unul dintre lucrurile cu care ne laudam pana acum era aceasta selectionata care, in mod teoretic, era in stare sa rupa norii.

Oricum, nu putem spune ca nu au incercat. Felicitari si succes pe mai departe.

M-am gandit sa va povestesc despre ultimul meu vis pentru ca m-a tinut oarecum in priza toata ziua. Sund destul de confuza.

Se facea ca eram la mine acasa si era dezordine mare. Merg in dormitor sa o intreb pe mama ce e in casa si o vad stand in pat la TV si spunandu-mi „Nu pot sa te ajut”. Incep eu sa strang de prin casa plina de nervi si de-o data imi dau seama ca parintii nostri lipsesc. Adica eu si mama aveam aceiasi parintii, deci eu aveam doua mame iar tatal meu imi era si bunic. Asta e ciudat. Si intru in panica, incep sa tip. Ma uit pe fereastra si vad viscol. Totul era, vorba celor de la ProTV, un infern alb. Am stat eu putin si am presupus ca pe parintii mei i-a luat vantul si ca i-a dus in Africa. Am mers in dormitor sa ii spun mamei si a zis ca sunt nebuna. Apoi mi-am dat seama ca e iarna si ca vantul ar fi trebuit sa ii duca inspre nord. Am scos iar capul pe fereastra. Sub geamul meu era un copil negru in pijamale, urcat pe o bicicleta si care tot nota ceva intr-un jurnal. Cheia jurnalului era in buzunarul drept dar eu tot strigam ca e in cel stang. Nu stiu de ce. Fiind sigura ca el scrie despre parintii mei, am intins mana si l-am rapit.Mama ma sfatuise sa inchid toate luminile din casa.  Am deschis jurnalul si am citit pe sarite, confirmandu-mi-se banuielile ca parintii mei fusesera dusi catre nord de vijelie. Cand am vrut sa ii dau drumu copilului am vazut doi oameni cu caini care dadeau tarcoale parcarii in cautarea lui. Am intrat in panica si i-am cerut mamei un sfat. A spus ca nu poate sa ma ajute. Incepusem sa plang crezand ca o sa intru la inchisoare pentru sechestru si instant am dat de ochii mari si negri ai copilului. Atunci m-am trezit.

E cel mai ciudat vis pe care l-am avut in ultima vreme.

Probabil toti ati vazut la stiri ieri ca Galatiul e sub nameti. Nu mai e voie sa iesi din oras si nici sa intri. Maxi-taxi-urile merg cu greu pentru ca pe majoritatea arterelor de circulatie se merge doar pe o banda. Daca inainte iti lua 20 de minute sa ajungi din Micro 19 in centru acum faci minim o ora. Prinzi unele semafoare de doua, trei sau poate chiar patru ori(pe cel de la tribunal sigur il prinzi de minim doua ori).Ideea e ca azi a inceput sa se arate soarele si o sa se faca si mai mare ghetus. Soferi, eu as zice sa nu va aventurati pe drumuri.

Dar sa vedem si partea amuzanta. Ieri, cand am iesit de la antrenament, am vazut oameni cu schiuri si placi care se dadeau pe scarile de la stadionul Dunarea. Mi se pare genial. M-as duce si eu cu sania(Hahaha) Cine zice ca tre’ sa te duci la munte sa te dai cu schiurile?

Din seria “Hai sa ne cunoastem mai bine”,azi avem o alta leapsa. E de la Gabr13l.

1.In ce animal ai vrea sa te reincarnezi?

Vaca. Cine vrea explicatia sa ma intrebe. Mi-e rusine sa scriu aici.

2.Ce ti-ar lipsi cel mai mult in viata ?

Sportul

3.Ce apreciezi cel mai mult la o persoana ?

Hotararea, consecventa, puterea de a coopera, maleabilitatea.

4.Care este culoarea preferata pentru haine?

Negru, rosu

5.O calatorie pe care ai vrea sa o faci si tara pe care ai vrea sa o vizitezi:

As face turul Asiei si as vizita Elvetia.

6.Citatul/zicala preferata :

Seria cu „barbatii sunt ca niste pantofi”:

Cei care iti plac, te costa.

Foarte putini merita pastrati mai mult  de un sezon.

Daca nu ii iei potriviti, s-ar putea sa te bata.

Cei comozi nu te atrag, iar cei care te atrag nu vor sa intre.

Oricat le-ai vorbi, nu devin mai  maleabili.

Unul singur nu e de ajuns decat pentru cenusarese.

Unii merita lasati la usa.

Lumea te judeca in functie de ei.

Alte femei te invidiaza pentru ai tai, iar tu invidiezi alte femei pentru ai lor.

Cei sireti trebuie legati.

Trebuie calcati in picioare.

7.Ce ti-ar placea cel mai mult sa faci ?

Sa ajung procuror sau antrenor.

8.Daca nu ai face ceea ce faci in fiecare zi cu ce ai vrea sa-ti umpli timpul ?

As face un sport full-contact.

Zi-le… Marius :>

Am facut cu colegutii mei schimb de cadouri. Eu am primit de la Alexandra o cutiuta cantacioasa pe care e un ursulet ce invarte la o moara cu inimioare. Asta inseamna ca Alexandra are dragoste pentru mine. Am mai primit de la profu de sport tricouri, diplome si dulciuri pentru ca am iesit pe locul 1 la faza locala a ONSŞ-handball. Sper sa primesc si mai multe cadouri. Va intrebati eu ce am dat? Am dat o esarfa superba pe care sincer as fi pastrat-o si un portofel in forma de ursulet roz. Adorabil.

Nu stiu daca v-ati intrebat vreodata cine e cel mai bine platit fotomodel din lume. Eu m-am intrebat abea astazi iar raspunsul a fost : Gisele Bundchen. Sa va faceti si voi o idee, tanara a reusit sa castige in 12 luni 35 de milioane de dolari. Initial trebuia sa fie volleyballista de performanta. Sau cel putin asa isi dorea.

Naomi Campbell a afirmat: „Kate Moss is obviously a supermodel but, after Gisele, I don’t think there’s been one.”

Multi spun ca frumusetea e trecatoare. Cu asa o avere, poate sa treaca si maine. Tot s-ar descurca sa traiasca. Si ganditi-va ca e mult mai mult de atat. Asta e doar suma castigata pe 12 luni.

Multi spun ca a fi model se rezuma la a arata bine. Eu spun ca ai nevoie si de o anumita tinuta. Pana la urma esti imaginea unor firme sau a unor creatori de renume. Trebuie sa fii o lady. Trebuie sa depasesti acea limita a artificialului la care raman unele domnisoare ce probabil au potential. Asta am vrut sa subliniez si prin afirmatia lui Naomi Campbell.

Ce am vrut sa subliniez este ca frumusetea este un atu care nu trebuie criticat. Modelingul este si el o industrie ce trebuie tratata ca atare.

Ieri am sustinut ultima teza(la mate) si de acum voi scrie mai des. Dupa cum am spus nu promit o revenire brusca. Nu prea am cum mai ales ca acum vin sarbatorile.

Apropo, urasc sarbatorile. Singurele diferente dintre perioada asta si o perioada normala sunt cozonacii bunicii, etichetele de la …orice produs si Hrusca.

Ce am mai facut interesant? Pai nimic de povestit. Am aceleasi preocupari, poate putin mai multa atitudine. Acum vreau sa ma gandesc la un proiect cu „modalitati de stocare a energiei de-a lungul timpului”. De fapt trebuie sa il fac pentru la fizica. Daca are cineva vreo idee sau materiale care mi-ar putea fi utile…lasati un comment sau mail them to me. V-as fi recunoscatoare.

Una dintre probleme a fost faptul ca brusc si dintr-o data am o atitudine total deplasata(lui Alex nu ii place cuvantul „modernista”deci nu voi spune „modernista”). Chiar imi pare rau ca pana acum nu am spus si adultilor ce nu imi convenea. Acum ca am facut abateri de la program si nu mai sunt „aceeasi”. De fapt conceptiile mele sunt aceleasi. Acum le fac si publice. Este adevarat ca „pe capul plecat sabia nu-l taie” dar…de ce sa traiesti ca un iepure cand poti sa mori ca un leu? Nimeni nu a facut nimic in viata asta tacand(cu exceptia celui ce a inventat limbajul semnelor, dar asta e alta mancare de peste). De acum nu mai tac. Viva la revolution!

Cu cat ne facem mai mari si mai plini de logica si toate chestiile alea de care o sa ne saturam, ne dam seama ca de fapt sunt si ele bune la ceva. Ma refer la lucrurile care ne fac sa ne intelegem intre noi si pe noi. Asta vrea sa sugereze si titlul textului.

Cu toate astea, mereu spunem (sau majoritatea spun) „nu sunt in masura sa ma autocaracterizez, sa spuna ceilalti ce cred despre mine”. Mi se pare putin ciudat pentru ca nu ceilalti sunt alaturi de tine si gandurile tale clipa de clipa si tu esti singurul in masura sa faca schimbari la tine. Asadar, ati inteles ca sunt de parere ca eu ma autocaracterizez cel mai bine si ca eul din aceasta propozitie e de fapt generic.

Sa inveti sa fii ceea ce esti si sa accepti ceea ce nu esti.

Sa inveti sa fii ceea ce esti: De ce spun asta? Pentru ca odata ce faci asta, lucrurile o sa vina de la sine si, pe deasupra, vei fii de 100 de ori mai multumit de rezultate. Dar poti sa peterci o viata intreaga incercand sa ii dai un sens si sa o controlezi, iar la sfarsit sa iti dai seama ca ala de fapt nu e locul tau.

sa accepti ceea ce nu esti. : Asta e mai usor, oarecum.  E usor sa te bagi intr-o cutie mica si sa spui „sunt asa, nu sunt asa” dar ce sens are sa te sufoci? A accepta ceea ce nu esti nu inseamna sa nu iti testezi limitele. Trebuie sa intelegem ca sunt anumite lucruri care pur si simplu nu ni se potrivesc. Asa sunt eu cu matematica, de exemplu. De ceva vreme ma tot mint (de fapt ma tot mint din generala) ca stiu ceva matematica. Dar nu stiu! (EU!=MATE).

In final as dori sa ies putin din acest subiect polemic si sa urez „La multi ani” catorva „Andrei si Andrele”: Andrei , Andrei, si Andrei, Andreea, Andreea, Andreea, Andreea, si Andrei si Andrei si Andreea, si lui Andrei(fratele lui) si Puiu(nu ii mai stiu blogul). Daca am omis pe cineva, scuzati-ma.

Legenda:

-aia cu linkurile ii stiti deja

-cei scrisi cu bold sunt colegii mei de clasa

-cei scrisi cu culoarea asta sunt colegi de la handball.

Scuze care s-ar putea sa mearga:

  • Eram in baie
  • Aveam muzica data tare
  • Telefonul era pe silent
  • Telefonul era in cealalta camera la incarcat
  • Eram la magazin
  • N-aveam baterie si mi s-a inchis telefonul
  • Ma strigase mama
  • Inca nu iesise profu din clasa
  • Nu aveam semnal

Scuze care sigur nu o sa mearga:

  • N-aveam credit sa-ti raspund(desi probabil stii deja ca sunt pe abonament)
  • Mesaj? Care mesaj? N-am primit nimic
  • Inboxu era full
  • Chhh, nu te mai aud! Ce zici?
  • Era reteaua ocupata
  • Daca esti in Tulcea poti sa zici ca primeai semnal de la Moldova si erai pe roaming si nu poti sa primesti apeluri ca nu era activat.

Ideea e ca daca nu vrei sa raspunzi la telefon, nu iti iei telefon. Ce scuze mai stiti?

Nu stiu daca e raceala. De fapt nu stiu ce e. E un fel de durere de cap+durere de stomac+ chestia aia de te dor toate oasele+febra. Si din acest motiv stau si eu 3 zile acasa ,  pentru ca pot! Am mers azi doar sa dau teza la chimie. Prima reactie a mamei :”ai gripa de-aia!”

Dar ideea era alta. Multi privesc chestia asta cu scrisul pe blog ca pe o responsabilitate:”Wow dewd…tre’ sa scrii!” Eu ma gandesc sa … iau o pauza. Stiu ca am luat multe pauze dar,vorba aia, pauzele lungi si dese-cheia marilor succese. Asta cel putin in perioada tezelor. Apoi stiu ca o sa imi vina greu sa ma apuc iar, dar ma mai gandesc dca ma reapuc. Ideea e ca nu mai am aceeasi satisfactie cand scriu si nici nu mai am aceeasi tragere de inima.

Deci am sa dau de doua ori din bagheta magica, un „abracadabra” si ne vedem cand ne-om vedea. Pana atunci nici nu mai deschid wp-admin-ul nici nimic. Mi s-a acrit. Nici nu va mai raspund la commenturi.

Un film pe care l-am vazut aseara pe Hallmark si am ramas impresionata. Este o drama care pe mine m-a tinut cu sufletul la gura. Alice, o femeie de treizeci si ceva de ani, plina de viata si fericita, nu isi gasise insa pana la acea varsta dragostea adevarata. In ziua aniversarii ei la barul unde se sarbatorea evenimentul se arata un tanar, Leo, care va reusi sa o faca pe Alice sa se indragosteasca de el.

Leo insa nu este ce pare a fi. A crescut in Liverpool alaturi de o mama denaturata si un tata vitreg care nu l-au iubit. Toata perioada copilariei a trait cu ideea ca tatal natural era un american care traia pe o strada larga intr-o casuta mica si alba si care avea pieptul plin de decoratiuni date de insusi presedintele. La moartea mamei sale apare insa adevaratul tata, un betiv notoriu. Fiind la varsta adolescentei, manat de repulsie, Leo isi omoara tatal.El va ramane cu sechele psihice si nu va mai reusi sa iubeasca pe nimeni.

Tanarul se inhama la o munca acerba si ii renoveaza intreaga locuinta lui Alice. Ea insa vroia pe cineva sa o iubeasca ceea ce Leo nu putea sa faca. Dorind o casa doar a lui, Leo incepe incetul cu incetul sa o omoare pe Alice cu pastile si alcool. Pe tot parcursul filmului se poate observa repulsia pe care o are Leo fata de Alice. Spre final el o duce intr-un loc romantic unde incearca sa o ucida. Alice insa reuseste sa supravietuiasca. El insa insista sa isi duca la capat planul si se duce la spital dupa ea. Aici eroina(daca ii putem spune asa) gaseste puterea de a terce peste dragostea ce i-o purta si il ucide. Dupa recuperare ea isi incepe iarasi viata de odinioara.

Nu pot reda exact emotiile pe care le simti vazand acele scene. Filmul merita vazut.

 

Unii spun ca a facut parte din acea categorie a sirenelor, ielelor, ondinelor.Avea ceva aparte.  Era o femeie care din crestetul capului si pana in varful picioarelor iti sugera cuvantul „sex”. Probabil va interbati de ce scriu despre ea. Ideea e ca mie mi se pare un caracter demn de admirat.Ce admir la ea? Puterea de a infrunta greutatile si de a face compromisuri. Din cauza lipsei de posibilitati materiale, Marilyn a trebuit sa pozeze nud pentru un calendar al fotografului care a descoperit-o.  Totusi, a reusit sa seduca personalitati ilustre ale vremii.  A avut la picioare orice barbat isi dorea. Sa nu uitam ca ea este cea care i-a sedus(daca putem spune) pe fratii Kenedy.

Desi multi vor spune ca e o femeie usoara, a urmarit niste principii: nu a iesit cu nici un barbat care nu a atras-o desi stia ca asta ar putea sa o ajute in cariera ei. A muncit foarte mult pentru a demonstra tuturor ca este o actrita serioasa iar prima ei aparitie pe ecrane a ridicat publicul in picioare. Nu era doar o vedeta de carton, era o personalitate. Drept dovada a ramas in mintile tuturor ca fiind un simbol al senzualitatii, un suflet de copil intr-un corp de femeie.

Probabil multi s-au obisnuit sa scriu mai mult despre complexele femeilor. Totusi fiecare dintre ele are un stil anume de a seduce. Modul in care te priveste in ochi cand iti vorbeste, modul in care te imbratiseaza, modul in care se alinta, felul in care desi nu vrei sa ii cumperi ceva tot te convinge, cum te ajuta, cum te intelege sau daca nu…macar incearca tin de capacitatea fiecarei femei de a se face placuta.  Atentia pe care ti-o acorda te face sa crezi ca e numai a ta.  Sunt de parere ca fiecare femeie ar trebui sa stie sa isi puna in evidenta calitatile atat fizice cat si psihice. Tine , daca nu de caracterul ei, macar de respectul de sine pentru ca o femeie trebuie ,in primul rand, sa se respecte ea insasi pentru a fi luata in serios de ceilalti.

EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestările oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique.

In alta ordine de idei, egocentricii sunt cei care se cred „buricul Pamantului”(am putea spune…) . Problema mea este urmatoarea: ce e rau in asta? Daca eu am o parere buna despre mine asta e de bine, nu? De altfel e si normal, in ceea ce ma priveste, sa trec totul prin filtrul perceptiei personale. Doar de asta sunt om cu pareri proprii si nu un buletin meteo.  Daca nu esti cel mai important pentru tine atunci…nu o sa fii pentru nimeni, nu? Daca nu incepi sa te crezi tu important, atunci cine o sa iti dea importanta? Daca tu nu crezi ca poti schimba ceva, atunci cine o sa te indemne sa iei atitudine?

Sunt unii care raspund la asemenea comportamente cu afirmatii de genul „Ce mă, te crezi destept?” Dar tu sigur nu ai zis-o cu gura mare deci…daca stai sa te gandesti bine, si el te vede destept. Faptul ca iti reproseaza asta denota cat de frustrat si de complexat e,  sau ca are sechele de pe urma comunismului cand „toti eram o apa si un pamant”.  E drept ca si egocentrusmul dus la extrem ajunge sa fie un defect pentru ca poti face orice in limita bunului simt.  E drept, de asemenea,  ca tu contezi pentru tine cel mai mult, dar sunt si alte persoane care gandesc la fel. Cand doua astfel de temperamente se ciocnesc…iaix! Ies scantei!

Vroiam sa va intreb: voi ce credeti despre egocentrism/egocentrici? E o calitate sau un defect? De ce?

Vine azi profa de engleza in clasa:”Cred ca azi e simulare de incendiu dar nu stiu daca voi sunteti pe lista de evacuare”.

Da ma! Cum sa nu intelegeti? Daca e incendiu in scoala trebuie mai intai sa te duci sa vezi daca esti pe lista. Daca nu…ghinion tata. Stai si inveti chimie pana devii  carbon.

 


Acum 20 de secunde a sunat o cucoana la usa care impartea masti chirurgicale de-alea. La scoala clantele sunt puse cu pansament imbibat in nu-stiu-ce substanta. For the love of God…incetati, va rog! Dar, de dragul amuzamentului, am sa port masca aia. Trebuie sa iau si dezinfectant de-ala pentru maini pentru la clasa si etc. E destul de incitanta toata agitatia asta.

 

 


Clasament omologat    03.11.2009 Junioare I feminin – Seria B

 

1. CSS Galati 6 5 1 0 198 143 11
2. CSS Constanta 6 5 0 1 193 123 10
3. Otelul Galati 6 4 2 0 172 130 10
4. LPS Buzau 6 2 2 2 168 158 6
5. LPS Braila 6 2 1 3 170 184 5
6. CS Axiopolis Sport Cernavoda 6 1 1 4 140 168 3
7. LPS Slobozia 6 1 1 4 153 183 0**
8. CSS Tulcea 6 0 0 6 134 239 -1*

* Echipa penalizata cu 1 punct – nerespectare cerinte varsta

** Echipa penalizata cu 3 puncte – nerespectare cerinte varsta

***Eu sunt la CSS Galati


Duminica plec la Constanta si o sa il vad pe Alex(daca nu stiti care Alex, dati pe la pagina „About”). Abea astept.

Twitter

Arhive

Decembrie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Blog Stats

  • 75,245 hits