Am diploma noua:>.Da, m-am obisnuit sa fiu o profitoare si sa ii tot zic lui Necunoscut.
Care apropo si-a schimbat tema deci aici inca o data. (Vezi ce mult te iubesc?:)) ti-am pus link de 2 ori:>;)) )

Asa asa . Revenind la doploma mea cu NR 3 de la bloggeri, nr 2 de la Marian…

Voila!

diploma2


Este uimitor cît de stăruitoare pot fi ticurile verbale în scrisul unui om. Repeţi anumite cuvinte şi foloseşti anumite răsuciri sintactice, dar, dacă eşti întrebat de ce, nu ai putea indica nici un motiv plauzibil. Pur şi simplu preferi unele cuvinte în locul altora şi la ele revii mereu atunci cînd scrii un text. E ca un ritual a cărui desfăşurare este cu atît mai firească cu cît nu-i conştientizezi mecanismul. De cum începi să realizezi predilecţia pe care o arăţi unor cuvinte în dauna altora, plăcerea pe care o trăiai făcînd uz de vorbele preferate te părăseşte. Şi tot din acest moment realizezi că nu procedai la întîmplare.

A fost o surpriză neplăcută să descopăr cum, scriind o frază după alta, urmăream nu atît să exprim un gînd, cît să ajung să pun pe hîrtie cuvintele la care voiam cu adevărat să ajung. Ele îmi dictau de fapt structura frazei, în nici un caz logica gîndirii mele. Ştiam că vreau să folosesc anumiţi termeni şi nu alţii, şi atunci, anticipînd curgerea propoziţiilor, îmi pregăteam în aşa fel paşii narativi încît să pot introduce cît mai firesc cuvintele care mă obsedau. Totul trebuia să curgă de la sine, parcă în virtutea unei întîmplări de genul „dacă tot a venit vorba”, cînd de fapt fiecare amănunt era ales cu premeditare. Vorba nu venea pentru că aşa se nimerise, ci pentru că aşa voisem de la început. Totul era o construcţie artificială pe care nu o ştiam decît eu, şi nimeni nu mi-ar fi bănuit maniile de vocabular şi doza de contrafacere pe care se sprijinea firescul exprimării mele.

Într-un cuvînt, scriam fals, şi asta fiindcă scopul meu nu era să împărtăşesc o stare, ci să etalez un stil. Nu voiam să comunic ceva, ci să mă exhib pe mine însumi prin intermediul preferinţelor mele, creîndu-mi o scenă pe care să pot păşi singur în faţa lumii. Voiam să le vîntur altora propriile mele simpatii filologice, trăind cu iluzia că febleţea pentru o expresie s-ar putea molipsi la simpla ei lectură. Voiam să-i sufoc pe alţii cu plăcerile mele.

După un timp, cînd predilecţiile lexicale mi se schimbaseră, am recitit textul şi m-am cutremurat: preţiozitatea calofilă cu care îmi înfăţişam ticurile verbale era izbitoare. Îmi săreau în ochi prin insistenţa cu care, în ciuda completei lor lipse de semnificaţie, cerşeau parcă să fie băgate în seamă. De atunci m-am lecuit: nu scriu ca să simulez un stil, ci ca să-l fac pe cititor să vadă ceea ce am văzut eu înaintea lui. Pentru asta e destul să-i sugerez o stare şi să-i inspir un sentiment, iar restul va face singur, completînd golurile prin propria lui imaginaţie. Iar lectura nu înseamnă să primeşti mură în gură informaţii brute, ci înseamnă să refaci o atmosferă psihologică pe baza unor indicii foarte sărăcăcioase. În această privinţă, rolul ticurilor verbale e nul.(http://www.adevarul.ro/articole/2007/ticurile-verbale.html)

Si va spun ca e adevarat. Am greutati cu cuvantul „frate” desi is fata. Il aud 7 ore pe zi pe Ionut, Andrei si ceilalti „frate frate frate frate„.N-am cum sa nu am ticul asta. „lol”. De asta vreau sa scap. Repede. E deja destul de stresant. Uit sa mai rad.

„Paaaai” si „deci” sunt sinonime:D. Le spun cand ncep sa vorbesc cu cineva. E metoda de persuasiune inconstienta. Confera siguranta celuilalt si timp de gandire mie. Nu pot face asa si profei de romana ca o sa imi confere foarte mare nesiguranta(pt media mea generala).

La fel e si cu „stii” si „auzi”. Mentii treaz audtoriu sau cand te pierz n detalii bagi un „stiiiiiiii” si te reculegi:D.


Cate ticuri verbale/nonverbale ai?


Ma gandeam. Am destule ticuri verbale de al un timp.

1.”stii si…”

2.”paaai”

3.”fata”

4.”auzi?”

5.”ce poti sa-i ceri”

6.” ca deh, vorba aia”
7.”si ziceam”

8. Si cel mai enervant”lol”(la asta lucrez sa scap)

9″frate”(asta am luat-o de la colegi)

10:”deci”

(nonverbale)11: ma joc cu parul

12 pun fatza in palme cand rad tare

13 ridc spranceana cand nu esti explicit

14 clipesc des cand sunt confuza

Sa fie leapsa?…ok…sa fie leapsa. Merge la  Razvan Cristina Tavi si Danutz si Necunoscut. Ah, da..:D

era sa uit. si Proxy(alias Stefan) si UnBlogger

Anunțuri