caleasca-fermecata-3097Draga Hildegard,

Iti scriu din postura de persoana care nu a participat la povestea vietii iubitului tau, Gavrilescu, dar care, din cate a auzit despre el si iti poate spune ce ai insemnat in viata lui si de ce a ajuns asa cum este.

El te-a iubit profund, fapt datorat in primul rand firii sale de artist. Mereu si-a dorit stabilitate in familie. A inceput alaturi de tine un drum pe care ar fi dorit sa mearga mai departe si sa termine initierea prin eros. A vazut la inceput in tine evadarea din conceptii si conceptii uzate. I-ai marcat viata prin faptul ca i-ai fost calauza inconstientului si l-ai lasat, dupa plecarea ta, sa se simta gol pe dinauntru.

Din cauza timiditatii sale si a modului superficial de a lua viata in maini, el nu te-a mai cautat timp de 20 de ani. Dar se spune ca „ceea ce Dumnezeu nu poate sa desparta, cu atat mai putin poat omul”. In ciuda firii sale inclinate spre esec, resemnare in banal, obsesie spre lucruri lumesti, el are alte aspiratii: desavarsirea si arta pura. El isi cunoaste mai bine slabiciunile decat calitatile si apralizeaza atunci cand trebuie sa actioneze.

Chiar daca si-ar fi imaginat altfel viata, respectand conventiile sociale, s-a casatorit cu Elsa.

Intrarea la tiganci reprezinta atat pentru el, cat si pentru tine si pentru mine, renastrea sufletului. El este aici initiat prin cuvanr si prin moarte(logos si thanatos).  Aici el a intels ca viata insasi e o manifestare a fantasticului. Aici, la tiganci, realul se imbina cu irealul atat in succesiunea momentelor actiunii(prin distorsiunea temporala) cat si in constituirea „fiintelor de hartie” plasmuite din fantezie si exagerare a trasaturilor.

Iti spun ca l-am vazut „printre randuri” cu formifabila imaginatie creatoare, sensibil, cu nevoia de a ocroti, dar care, spre deosebire de cei cu temperament nervos ce incep si nu termina niciodata,mereu se pregateste si nu incepe niciodata. El este dominat de sentimente, isi aude vocea interioara, are presimtiri. Patruns din nou in realul alterat, observa ca el era pregatit sa isi continue viata, dar nu mai recunostea pe nimeni si nimic. Trecura prea multi ani si pe tamplele celor cunoscuti se asternuraalte ganduri iar sub talpile lor alte pamanturi.  Cardura facu pe Gavrilescu sa „piarda tramvaiul” si sa il astepte prea mult „intre statii”.

Sleit de putri, el intra din nou la tiganci, trece prin coridor si se incurca iar. Dar mai apoi te gaseste pe tine. Porniti spre padure alunecand dinspre veghe spre vis, spre moarte, dusi de birjarul enigmatic ce poate fi asemanat luntrasului Charon. Si tu i-ai zis asa, ca si cum ai calatori pe drumul acela de atata timp:”Ia-o spre padure, pe drumul ala mai lung si mana incet. Nu ne grabim.”

Alaturi de tine s-a desavarsit Gavrilescu in iubire pentru ca alaturi de tine a inceput.A inceput ca intr-un vis,asa incepe totul.

Ne vedem cand ajung si eu acolo. Pe curand.

Acestea vor fi  doar cateva schite inchinate unor opere care mi-au placut.:)

Anunțuri