Am vazut la Clarisse(mi lene sa pun link, e pentruca.wordpress.com) asta cu prietenii:X e ataaat de cute:D. Enjoy!

“Prietenul este o specie rara, care tocmai trece prin niste mutatii profunde. De fapt, specia se imparte in mai multe rase…

Amicus Profondis, sa-i zicem, nici nu zboara, nici nu are un gust bun daca este fript. Dimpotriva, este cam lipicios. Atunci cand vrei sa scapi de el, sa-i dai un sut, el ramane aproape de tine. Poate ca nici el nu stie de ce. Il injuri, ii dai cu flit, il ignori, ii faci mizerii…. el revine, bleg, constant si aproape enervant. Te iarta. Si cu cat indraznesti sa-l chinui mai tare, cu atat te iarta mai mult. Este prietenul desavarsit. Numai ca uneori, mai ales cand ti se baga pe gat, te cam sufoca… Este lipicios, de-aia!

Amicus Desideratis – iertati-mi latina aproximativa, dar rasa asta denota mai multa ratiune in relatia cu tine. Este prietenul pe care ti-l doresti, nu neaparat il ai, dar care iti apare uneori in viata. Spre deosebire de primul, cu acesta te intelegi inca de la prima privire, iti face un mare favor inca de atunci, iti schimba poate chiar viata, apoi exact cand are nevoie de tine i-o tragi la mare fix de pleaca invartindu-se… De ce e de dorit? Pai simplu, desi nu e la fel de talamb-lipicios ca primul, are ceva in el care-l obliga sa nu rupa legaturile cu tine, in ciuda marii flegme pe care i-ai tras-o cat se poate de omeneste direct intre ochi (nu c-ai fi vrut, dar, nu-i asa, “te obligau timpurile si n-ai avut ce face”). Omul modern are si un privilegiu: tehnologia il ajuta sa gaseasca o punte subtire-subtire, si totusi o punte, pe care sa o traverseze catre tine din cand in cad: e-mail-ul. Nu, nu mailul in care sa-ti scrie patetic ce mai face in viata. Nu. Ci o glumita ici, un .avi colo, sau chiar linkul catre un articol de duh. Atat. Acestuia ii raspunzi si tu, la fel de pervers, dar cu constiinta incarcata, scriindu-i neinvitat ce mai faci tu in viata si cat de rau iti pare ca nu va vedeti. Mai josnic, mai pui si poze, asa, pe rana. Amicus desideratis este poate cel mai bun tip de prieten, pentru ca depinde doar de tine sa relegi prietenia, nu de el. Evident, s-a fript cu ciorba ta, acum asteapta-te sa-ti sufle si-n iaurt.  O sub-rasa a acestei rase este cea a prietenilor din copilarie. Desi nu v-ati lovit/jignit intre voi, tineti legatura din cand in cand prin exact acelasi metode. Nu va vorbiti, dar stiti ca existati. Rareori, la 2-3 ani cand va intalniti intamplator, reluati discutia de unde ramasese data trecuta. Este atat de natural si de normal, incat stii sigur ca atunci cand vei avea nevoie de ei iti vor sari in ajutor. Si tu lor.

Amicus Comunis – pe-asta-l vezi cam peste tot. Ii zici “prieten” dar de fapt e doar un amic. Gasiti la duzina, tii la ei – si ei la tine – pe o perioada limitata. Culmea e ca exact acest gen de “prieteni” iti fura cea mai mare parte a timpului. Cand ai un necaz insa, sau cand incepi sa puti a hoit, pleaca spre zari mai largi. Si reciproca e valabila. Feriti-va de prea multi “prieteni”. Nefericirea noastra atarna de prea multe ori de ei.

Amicus Perversis – te pozi baza pe prietenia sa atat timp cat are un interes la tine. Cei care te ranesc cel mai puternic, dar si a caror rana se vindeca cel mai repede. Aici intra iubitele trecute, amantele, amantii, sefii si subalternii laolalta. Uneori si colegii de munca, dar acestia sunt putin mai sus, in cealalta categorie.

Amicus Infidelis – asta esti tu. Iti esti pe departe cel mai mare dusman. Iti ierti chestiile impardonabile, taci cand ar trebui sa ridici tonul si te infumurezi cand ar trebui sa pleci capul. Daca te bazezi pe propria ta prietenie esti, simplu, un prost. Caci ce incredere sa ai intr-un om care iti da intotdeauna dreptate, nu te raneste niciodata, si daca totusi o face isi gaseste mereu scuze?”

Anunțuri