Cat de tare poa sa fie ziua de azi?Practic eu acum ma aflu la Ploiesti si probabil in momntu asta urlu, tip, zbier, alerg si alte de astea cand altii se pupa.

Vreti sa va zic imnu handbalistului? hai ca vi-l zic…doar o parte ca am altele de zis aici. Povestea cu el si cu ea. Deci:

„Refren:Dar nu da doamne nimanui
Viata handbalistului
(x2)
Cand baietii merg la fete (hai mai Dorule hai)
Noi mergem la-ntrenamente(hai mai Dorule hai)
RefrenX2
Soacramea merge la nunta (hai mai Dorule hai)
Iar eu fac plonjon pe burta (hai mai Dorule hai)
se-aud in zari, zeci de chitari
Se-aud cum striga chinuite fetele
Dar timpul trece prea incet
M-am sarurat sa tot astept
Si sa repet la infinit
Ca vreau acasa
Mi-e dor de mama
Mi-e dor de tata
Mi-e dor de frati si de surori si vreau acasa”

Revenind la povestea…mea:D. azi o sa scriu tot despre EL pentru ca El reprezinta pentru mine(ca fata-autor) misterul. El era asa in oarecum pre-pasiv(ca la handball). Mai avea oleaca si i se termina jocul. Toate femeile pe care le cunostea ii erau foarte bune prietene dar deoarece nu mai era ce a fost. O bericica una alta. Cel mai bine se intelegea, in relatie femeie-barbat, cu colega lui de impartit amenzi. Sa ii zicem…Dansa. Dansa era maritata deci n-avea ea nici o treaba. Femeie la casa ei. Doar ca ii asculta problemele lui. Era un fel de preot cu sapca de politist pt el. (Adica se spovedea) Mai una alta, mai un apropo…si ghiciti ce:>

Nu!, Dansa nu a divortat si nu s-a casatorit cu el.Dansa a ramas insarcinata cu sotul ei si a nascut o fetita.

El a fost oarecum dezamagit. Adica isi pusese sperantele ca Dansa va veni la el eventual.

Câtă luciditate, atâta existenţă şi deci atâta dramă

Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel şi eu mă simţeam imbecil, ridicol… şi naiv.



Si el tot se uita pe cea nenorocita lista si incerca sa mai scri dumnezeului un nume. Nu isi putea imagina ca el ar fi asa de ratat sa nu mai aiba pe nimeni dupa Ea.

CE MAI FACE EA?

Ea e bine-merci. Si-a luat mertan, apartament cu 4 camere, a inceput a 2-a facultate, si-a deschis propria farmacie. Ii merge excelent desi nici langa ea nu mi venise nimeni. Ea deja l-a uitat pe el. Jumatatea de pat goala era umpluta cu anunturi in ziar”caut barbat” iar pe cealalta era ea, in prosop si halat , cu telecomanda in mana si cursurile de invatat. Acea blonda 90-60-90 inca frumoasa, inca mandra si cu toate acestea cu oarecare gol in stomac si parere de rau. Ii parea rau dar nu stia pentru ce. Ea l-a uitat pe el .

Intr-o zi da buzna in vechea farmacie unde lucra si da de..ghici cine:>?

Nu, nu de el! Da buzna in Dansul(sotul Dansei!) care venise ca farmacist dupa ce ea a plecat la noua slujba. Cere ea doua fiole de antinevralgic sa nu zica lumea ca a venit degeaba si se ia la taclale cu vechii angajati, noii angajati, „dansul” angajati.

Destinul este acea parte din Timp în care Istoria îşi imprimă voinţa ei asupra noastră. De aceea trebuie să-i rezistăm, să fugim de el, să ne refugiem în Spectacol.

Si , o vede azi, o vede maine..se muta la farmacia ei. Si ei nu ii placea de dansul si va anunt asa… ca autor, ca stiu ce se va intampla si ca voi nu stiti(haha!) si ca ar fi mai bine sa ciuliti ochii aici.

Ciao! Pupati-va mult>:D<

Anunțuri