Nu o sa mai pierd timpul sa pun in bold sau „…”(ghilimele) ceea ce parafrazez. Deci multe dintre propozitiile ce urmeaza sa stiti ca le-ati mai auzit. Nu sariti cu gura.

El s-a hotarat sa ii scrie ei.

Draga,

Ma trag gandurile ca o apa. Nu stiu cu ce sa incep. Cuvantul e un mijloc imperfect de comunicare si totusi ma gasesc nevoit sa ma adresez in acest mod. Orice as face eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I. De aceea iti spun ca pentru mine daca o iubire nu este eterna, nu este nimic. Cand eram cu tine am iubit mai intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubeam fiindca stiam ca te facea fericita. De altfel iubirea insasi este un proces de autosugestie. Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei. Ceea ce ma deosebeste de un animal este acel sentiment al raspunderii fata de mine insumi , o constrangere in fata adevarului, a frumosului, o lupta interioara. Pentru mine acea lupta s-a dat intre senzatia ca te iubeam si senzatia ca ma inselai. La inceput a fost perfect dar, dupa ce stii totul, vine indoiala. Tu, o inima e prea putin lucru intre doua blocuri de rautate si te rog sa ma ierti pentru ca nu am putut face fata impulsurilor. Dar trebuie sa ma intelegi. Cei inteligenti si sensibili au intotdeauna ganduri de indoiala. (Cata modestie,nu? pana si in scrisoarea de „Iarta-ma” tot la cea ce e el se rezuma) Acum cativa ani! Simteam in mine taria sa prabusesc o lume si sa recladesc alta… Dar a trebuit sa te intalnesc pe tine, mormantul mandriei mele.

Pot spune totusi ca am vazut in viata asta macar o femeie frumoasa pentru ca te-am vazut iubind.  Si mai vreau sa stii ca m-am straduit mult sa te fac fericita. Ma chinuiam launtric sa par vesel si eu ma simteam imbecil, ridicol…si naiv.

Cu drag,

a ta epava de razboi

P.S: In dragoste e ca si in razboi. Vai de cei invinsi.

Si acum a pus scrisoaraea la posta si asteapta sa vada ce se va intampla. Trece o saptamana, doua, trei..pana cand…