Stau si imi savurez cafeaua (un amarat de ness+lapte condensat) si deodata imi dau seama ca urasc un lucru: Sa ma trezesc singur. I know, I do it all the time, probabil mai des decat as vrea. Desi nu pot spune ca sunt incredibil de multe datile in care m’am trezit in bratele cuiva sau cu cineva in brate, sunt sigur ca mai bine decat in acele momente nu m’am simtit in viata mea. Ador simplul fapt sa stiu ca cineva e acolo si dimineata, dupa ce bineinteles ti’a spus noapte buna. Imi place ca acel „buna dimineata” nu e un sms, nu e un telefon ci e o soapta spusa la ureche, un sarut sau o mangaiere. Imi place ca daca e frig, atunci ti’e cald. Imi place ca pur si simplu nu ai cum sa te simti singur. Imi place sa ma grabesc la antrenament dupa acea noapte. Imi place sa fiu (si sunt) o perna excelenta, iar piciorul meu devine un fel de plapuma…

I really hate waking up alone…

ALEX 😀

Anunțuri