Trebuia, nu-i asa, sa vina si momentul in care cei doi se vor intalni la o mica discutie. In urma unui mesaj telefonic pe care el i-l lasase ei, ea a acceptat sa se intalneasca la o cafenea oarecare. In mesaj zicea ceva de genul „Daca esti atat de intangibila, cred ca nu iti e frca sa iesi cu mine MACAR la o cafea.”

Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.

Tristeţea, ea,
nu este gând
ea lucru este.

Mănânc-o, dacă ai cu cine!
Durerea vieţii
e un lucru, –
nu contemplarea ei.

Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.
(N.S)

Si s-au intalnit. Era vara. El purta o pereche de blugi si o camasa vernil cu maneci scurte. In picioare purta, dupa cum se cuvenea o pereche de pantofi(Eu una sincer urasc pantofii barbatesti. Nu imi imaginez cum ar putea creea cineva asa ceva.Pe mine nu m-ar duce capu.) Ea radia. Cu parul blond auriu pe spate, o rochita rosie scurta, un decolteu generos, pantofi negrii, tocuri de 12, un bolero negru si o poseta-plic de asemenea neagra.

S-au asezat la o masa si s-au privit minute in sir avand parca un flash-back al tuturor momentelor placute impreuna. Cate unul mai suradea din moment in moment, trecandu-i prin minte poate vreo ghidusie , in timp ce celalalt statea serios probabil tot cu gandul la clipa despartirii.

EA: Mda, buna si tie. Ce mai faci? Care-ti mai e viata?

EL: Ah, da(scuturandu-si putin ochii, parca ar fi iesit din transa)

EA: Hei, la ce erai atent?

EL: La ce erai si tu pana sa incepi conversatia. Pai ce sa fac. Cu munca. Hartii peste hartii si deodata prea mult timp liber pe care nu am cu cine sa il petrec.

EA: Daca era un apropo, frumos din partea ta. Dar ziarele sunt pline cu anunturi ale doamnelor de companie si cred ca pustoaicele din liceu nu ar refuza o asa partida. Eu sunt femeie serioasa. Te rog.

EL: Ai fost si tu pustoaica de liceu.

EA: Dar pe vremea aia erai si tu pustan ,nu?…:-J

EL: Ai si tu dreptate. Si? Viata ta care mai e?

EA: OH. Cea mai buna.(cacat) Am fost la atatea baluri si petreceri in ultima vreme ca nu le pot numara pe degete. (2 copii numarau o bila)Mai una…mai alta. Cum ma stii.

EL: Daca e dupa cum ma stii si cum te stiu, niciunu nu a trecut peste relatia noastra.

EA: Eu nu bag mana in foc pentru mine, apai pentru tine! Asta daca ma intelegi ce vreau sa spun.

El o lua usor de mana mangaingu-i dosul palmei si uitandu-se fix in ochii ei.

EL: Eu te inteleg dar tu ma intelegi ca de acum doi ani eu n-am pus geana pe gena fara sa ma gandesc cu ce am gresit de te-ai departat brusc de mine?

Apoi i-a trecut mana usor pe la ureche si apoi prin par.EA s-a speriat. Era un fior caruia nu ii gasea explicatia. O rememorare nedorita a atator apusuri vazute impreuna , o suma a tuturor mangaierilor si a atator „noapte buna”. Trezise cum numai el stia un dor naprasnic in ea. Insa ea refuza vehement sa se lase prada sentimentelor desi stia prea bine ca in acel moment tot ce dorea era sa il stranga in brate. Ea dadu sa se ridice de la masa dar si-a dat seama ca daca ar face asta, ar cadea in jocul lui. Precum o felina se alinta in jurul mainii lui, il lua si ea de mana si spuse:

EA: Uite ceva de care imi era dor!

El a ramas usor bulversat. Nu se astepta la asta.Dar nu era gata sa cedeze. Si-a tras scaunul langa ea si o apucase de mijloc. O simti cum a tresarit si a prins mai multa incredere in el.Trebuia sa gaseasca ceva bun de spus. Ceva diferit de „Tu, eu si niste anticonceptionale. Ce zici?” pe care il folosea pana acum. Si i-a spus.

EL: Nu stiu de ce dar abea acum te vad cu adevarat ca stai langa mine. Esti superba. Ce mi-as mai putea dori?

EA: O replica mai buna. Nu ma las impresionata asa usor.(La naiba. Era topita. Si el vedea. o simtea)

Ea isi desprinde spatele de pe mana lui si se pune cu coatele pe masa sa bea putin suc. Se uita fix inainte ca si cum el nu ar fi contat. Avea narile umflate, o spranceana ridicata.El se muta cu scaunul in fata ei.

EL: Esti minunata cand te prefaci imbufnata.

Ea scoase un zambet mic si isi lasa privirea in pahar. El o apuca de barbie si ii ridica capu. Se apropia incet incet de ea cu intentia evidenta de a o saruta. Ea nu se opuse.

Fix inainte sa isi…sincronizeze buzele..el se opri.

El: Ah. Exact cum ma gandeam!=)) hahahaHAHAHA haha

Ea se ridica nervoasa de pe scaun, arunca ce mai ramasese din suc pe el, si incepuse ssa isi stranga lucrurile.

El: (abea potolindu-si rasul) Nu, nu draga. Nu intelege gresit! Nu am vrut sa arate asa. Dar nu inteleg de ce faci mereu pe intangibila. Hahahaha. Hai..acum nu te supara!

Dar ea a plecat. Ce pacat.

Anunțuri