Am auzit despre un caz in care mai multi copii, ramanand izolati pe un anumit teritoriu (nu zic insula pentru ca nu e o poveste SF),  in ciuda faptului ca aveau la indemana numeroase fructe, au ajuns sa se manance intre ei. Si asta pentru ca instinctul canibalic este firesc. Suntem, in esenta, niste animale. Daca ne tragem din maimute nu stiu, dar cert este ca ADN-ul uman seamana 95% cu cel al maimutelor.

Mi-am zis ca stiu ce ne diferentiaza de maimute. Dar ce ne face atat de diferiti intre noi? Si raspunsul este „autocontrolul”. Aceleasi instincte animalice ne ghideaza pe toti in viata. Aceeasi lupta pentru putere, aceeasi conformitate. Difera doar gradul de resemnare. Ne difera modul in care reusim sa ne schimbam emotiile de la o situatie la alta, modul in care ne adaptam mediului. Astfel unii ajung sa se drogheze pe cand altii se calugaresc. Autocontrolul ne ajuta sa pastram balanta inre ce vremsa facem si ce e etic sa facem. Autocontrolul este, as putea spune, succesul in viata.

Exista desigur oameni care, in urma unor impulsuri involuntare, au fost oarecum marginalizati/izolati. Sunt oamenii aceia de care mama ii spune copilului sa se fereasca. „-Ooo mama…ai grija sa nu vorbesti cu tiganii/ai grija sa nu vorbesti cu omu ala ca am auzit ca a ciordit o paine/…” E firesc. E instinctul pe care nu si-l poate controla. Si acea persoana fiind izolata, intra intr-un cerc vicios din care nu mai poate iesi. Motivatia autocontrolului si capatarii increderii dispare.

Am citit azi la psihologie(printre putinele dati cand am mers de altfel) ca privitul in oglinda in timp de vorbesti la telefon/mananci/te imbraci s.a.m.d face foarte bine psihicului. Capeti incredere in tine.

Anunțuri