N’ai zice a ploua caci e vara. N’ai zice ca ploua cand e cald si inima iti bate a fericire, cand ai timp de toate, cand evadezi din orice stress.

Dar ploua, cu picaturi mari, si nu e ploaia aia de vara care te racoreste, e furtuna pe mare, e furtuna in sufletul tau si te intrebi cand oare se opreste?

Parca is prea amortit sa mai simt ceva in afara de durere intepatoare. Poate mai simt niste acid cum se scurg incet prin vene si fumul de la tigara. Dar parca nici durerea nu mai are acelasi gust cum il avea odata. Lacrimi numai sunt, le’a cerut pe toate, i le’am dat pe toate, acum sunt picaturi de suflet care iti ard ochii. E gresit sa spun ca ma lupt cu mori de vant, ma lupt cu vantul, cu furtuna de nisip ce s’a iscat aici. Imi amintesc ca aveam sange rece… Imi amintesc ca puteam sa zambesc fara sa ma prefac… Imi amintesc ca eram bine.

Unde ma duc? Pe cine iau cu mine? De ce numai sunt?

Sunt cei care au nevoie de mine acum, dar nu pot fi langa ei. Nu pot sa mai fiu Alex pentru Lucia, pentru Ade, pentru toti cei care m’au facut sa ajung pana aici cu bine. Ma duc… (ca sa zicem pe romaneste) dracului. O sa’mi lipsiti.

ALEX (blank emoticon)

Anunțuri