Dupa cum se cuvine, un astfel de articol incepe cu o definitie a termenului ce urmeaza a fi luat in calcul:

OXIMORÓN, oximoroane, s.n. Figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii. – Din fr. oxymoron.



Da, totul esteun paradox. E paradoxal cat de mult pot sa ma enerveze aceste asocieri.Ironia, sarcasmul, sugestia sunt lucruri care, cu banalitate, pot fi aduse de la rangul de arta la stagiul de dezastru. Sunt de bun gust ironiile facute subtil, de persoane „acreditate”. Sarcasmul exagerat duce la iritare. Stiu, si eu sunt iritanta. Dar daca sunt iritanta inseamna ca, la randul meu, sunt iritata.

Un termen pe care eu nu il suport este de asemenea „renasc„. Termenul renasc ingradeste atatea conceptii pentru care cei la ’89 au luptat. Printre aceste conceptii se numara si „Traieste ca si cum <<maine>> nu ar exista!”. Cum poti trai clipa de clipa stiind ca tu renasti si ceea ce nu ai facut in viata asta vei putea face viata viitoare. Cei de la ’89 au luptat, precum cei de la ’48, si multi alti revolutionari ,pentru ziua de azi si ziua de maine. Iar noi, in deplinatatea spiritului filosof, stam si meditam ca vom putea lupta dupa ce renastem. Luam atitudine doar prin cuvinte, prin bloguri, prin media. Nimeni nu pune mana pe „lopata si harlet”. Preferam sa stam si sa gandim asocieri surprinzatoare, un oximoron care sa ajunga in topuri pe motoarele de cautare. Sper ca viata nu se rezuma la atat pentru ca as vrea sa renasc mai incolo.

Un alt lucru la care duce oximoronul: mediocritate. M-am saturat de blocuri alb-negre care dau in tente de gri, m-am saturat  sa se vorbeasca de dup-amiaza ca noapte-zi. Chiar si asocierea pe care am facut-o eu e mediocra. Pot acum sa ma urasc linistita. Unde ramane predominanta de caracter cand toti cauta calea de mijloc? Ce ne-am face daca toti ar gasi calea de mijloc? Dupa ce stii totul, apare indoiala(spunea Camil Petrescu). Mediocritatea este promovata intr-atat incat fluenta gandurilor este estompata de doua constructii tot mai des auzite: scurt si la obiect. Sunt de parere ca , involuntar, nici o persoana nu este un oximoron.

O asociere cunoscuta este chiar(banala dupa mine, fie vorba) yin si yang. Mult prea folosit de copii de gradinita (chiar) si mult prea putin folosit de cei mari in adevaratul sens al cuvantului. Imagiena de fapt arata asa. Se sugereaza, tu filosof de rand, ca balanta nu exista. Ci alterneaza, perpetuu si echivalent, binele si raul. Vezi bilutele alea ? Putin alb in negru, putin negru in alb… Cred ca ti-ai dat deja seama.

Ceea ce am prezentat mai sus este pledoaria mea impotriva banalitatii  si gandirii unilaterale a unei multimi. Sustin, in acest mod si in cateva altele, nevoia de pareri diversificate intru alegerea solutei optime.

Anunțuri