Stiu ca starile sunt schimbatoare dar la mine parca nu se mai schimba. M-a coplesit monotonia. Am un program atat de bine elaborat incat imi vine sa sa ma urasc pentru asta. Nu ca as face mare chestie dar nu am alternative. Ma trezesc la 8(mai mult sau mai putin). Daca am cu cine sa il las pe fratele meu ma duc la alergat. Daca nu, nu. Daca e frumos afara il scot in parc. Daca nu, nu. Apoi il culc pe el si eu ma pun la un film sau, implicit, la somn. La 6 ies in parc. La 8 plec din parc. Daca e sa mai ies la o plimbare, bine. Daca nu, nu.

Nu e nimic special. Abea astept sa incep antrenamentele si sa ma plang ca am febra musculara. Vreau sa ma uit cu sila la cele 200 si nu-stiu-cate scari de la bazin pe care trebuie sa le urc obosita. O sa ma uit de oboseala dupa ce urc scarile si o sa alerg pana la primul magazin sa iau o inghetata. Si apoi o sa dorm. Si apoi o sa „pup” stadionul si scarile. Fiecare coltisor chiar. Si atunci o sa fie monotonie dar macar o sa fie o monotonie activa.

Are careva vreo idee pentru saptamana asta ce mi-a mai ramas de vacanta?

Anunțuri