Nu, nu am un moment emo pentru ca daca as avea un moment emo ar fi plin blogul linkuri spre youtube la romante. (Asta preventiv) Fratele meu…noi suntem baieti. Vroiam sa spun cum imi aleg eu prietenii.

In primul rand consider ca sunt o persoana care are oarecare pretentii de la cei cu care sta de vorba. Deci avem nevoie nu de studii superioare , ci de minime cunostinte de bun simt. Nu o sa imi spui din prima „iubito” sau „fă” ca o sa imi dau seama ca la tine „iubito” se scrie „iubit-o” sau ceva de genul acesta. Deci daca eu nu incep sa fiu mai familiala … nu te avanta.

Apoi, fata fiind, imi dau seama cand discutia academica decurge in stilul „da, evident, indubitabil imi place curul tau”, si asta nu ma face sa imi doresc sa ma integrez in cercul tau de prieteni(daca esti baiat).

In al 3-lea rand: spune-mi cu cine te-ntalnesti ca sa iti spun cine esti. Anturajul conteaza. Prietenii nu iti sunt cei care iti tin gura deschisa cand esti mort de beat. Prieteni iti sunt cei care iti spun sa nu mai bei chiar daca ei sunt deja morti de beti.

Nu exagerez cand spun ca abea dupa 2-3 saptamani imi dau seama daca merita sau nu sa imi bat capul. Nu sufar de atentie asa ca nu o sa te rog sa ma saluti pe strada cand ma vezi.Iar daca e ceva de capul tau, vin eu singura la tine. Nu iti fa griji!

Nu fac mofturi ca tu sa fi cine-stie-ce profesor universitar dar am pretentia sa ma respecti pentru ca mamele noastre nu au facut armata impreuna. Sau da?  Evident…sunt unele persoane carora le permiti mai mult, dar ei sunt deja din „familie”. E  deja tarziu si stiu ca subiectul merita sa fie dezbatut. Voi ce pretentii aveti de la prietenii vostri?

Anunțuri