Ce ma macina pe mine: e adevarat ca noi suntem atat de mult Dumnezeu pe cat Dumnezeu e om? Parerea mea este ca da. Avem putere asupra tuturor lucrurilor,putere mai mare decat ne-am imagina.

Omul are , nu-i asa, harul de a defini lucrurile. Daca apa e data de la Dumnezeu tot omul a numit-o apa, tot omul a hotarat ca e buna de baut. Omul a ales sa domesticeasca vaci si caini si nu lupi si tigrii siberieni. Putem spune asadar ca avem si noi o parte creatoare in noi.

Omul are, nu-i asa, puterea de a distruge, puterea de a hotara cine traieste si cine nu. Un simplu apasat pe tragaci, o singura greseala si s-a dus o viata de om(cu sau fara voia noastra). Mie imi suna a „Dumnezeu efemer”.

Omul are puterea de a hotara unde pleaca si unde ramane, pentru cine e, cui ii poarta pica. Suntem inzestrati cu libera alegere. Dar cum nici Dumnezeu nu e total om, nici noi nu avem putere suprema. Ne supunem unor forte superioare.


Voi credeti in karma? „Karma” înseamnă acţiune. Pentru a înţelege mai bine conceptul de karma, Swami Vivekananda foloseşte exemplul unei pietre aruncată în vid (unde forţa gravitaţională a planetelor nu există). Orice piatră arunci în acest mediu se va întoarce în cele din urmă la tine, cu un moment (masă x viteză) egal cu cel care l-ai folosit pentru a o arunca. În acelaşi fel, orice acţiune se intoarce în cele din urmă, egal şi in aceeaşi formă, la cel care a iniţiat-o.


Alta treaba: Oare necrofilii sunt si zoofili si homosexuali in acelas timp? Sau zoofilii tin cont daca animalul este femela sau mascul?

Doar cateva intrebari pe care mi le pun, cu sau fara justificare.

Anunțuri