omul pe care m-am bazat mereu ca o sa ma ajute orice ar fi. De cand sunt mica nu mi-am putut imagina un om mai demn de tot respectul. Nu a facut in viata lui rau nimanui, ba chiar a ajutat neconditionat. Pentru copulul lui a fost mana lui Dumnezeu. I-a dat de toate  fara sa se gandeasca daca face bine sau nu. Pe orice neispravit el il facea om. A stat drept in fata necazurilor vietii , mereu razand cu gura pana la urechi si cantand. Era un ardelean falnic ce rasarea printre oamenii mari precum Moldoveanu in Carpati.

Ii placea viata mai mult decat orice altceva. Ii placea sa vina multa lume la el in casa, sa ii omeneasca pe toti. Daca cineva pleca nesatul de la el consdera asta ca fiind o jignire. Nu a tinut cont de boli, tratamente, si uite ca boala l-a rapus. Dar macar si-a trait viata din plin.

Si pentru mine a fost si mama, si tata. M-a educat asa cum se cuvine. Gasesc in el un adevarat model de viata. El era singuru pe care il credeam mereu cand imi spune ca eram comoara lui.  Datorita lui pot spune ca nu am dus lipsa de nimic. Mi-a asigurat nu numai prezentul ci si viitorul si ii multumesc ca exista, pentru ca pentru mine nu va muri niciodata.

A muncit pana in ultima zi. Nu a avut nici o clipa de liniste. Ultimele sapte luni au fost un calvar pentru ca a avut de suportat mai mult decat dureri: a suportat neputinta care pentru el era mai grea decat Pamantul pentru Atlas.

Pentru omul care merita tot respectul, pentru omul care s-a agatat de viata din rasputeri, pentru cel ce a fost o calauza pe pamant (si acum este de acolo de sus),

Un sincer te iubesc, bunicule!

Ai grija de tine acolo sus si ai grija si de noi, cum ai facut mereu.

Si parca doare mai tare cand e al tau.

Anunțuri