Deci nu, nici asta nu e un post in care va scriu despre suferinta mea. Mai aveti de asteptat mult timp pana sa sufar destul de tare incat sa va spun voua.  Am observat ca va plac conversatiile mele de pe mess. Stiu ca va plac pentru ca toti aveti tendinta non-civica de a rade de ceilalti. Si ce? Daca meriti, radem de tine. Cum spun aia de la FML: YDI.

Ieri a sunat cineva de pe numarul meu sa afle cine ii dadea telefoane. Raspunde respectivu si inchide brusc. Trimite mesaj:

„A cui e nr asta $#@!$%$#@(numele cineva-ului care a sunat de pe numarul meu), as vb cu tine, dar o sa’ti dai seama asa cine sunt!”

Eu una ii raspund:” „E al cuiva. Daca esti dobitoc si nu vrei sa stie cine esti de ce o mai suni?:|”

„Vezi k eu nu am jicnit pe nimeni si nici nu am sunat! Dak esti prost sau proasta crercuta si vb asa urat! Vb cu altul la nivelul tau!”(am reprodus cu exactitate)

Probabil unii dintre voi o sa spuneti ca exagerez, dar nu e asa. Si nu rad de persoana aia pentru ca scrie cu „k” si de-astea pentru ca, pan la urma, de asta ii zice SMS(Short Messaging Service). Eu rad de ideea in sine. Actul de a suna pe cineva si a inchide de frica sa nu te recunoasca. Pai nu mai suni, nu? Dai mesaj din prima. Sau pui pe altcineva sa vorbeasca. Problema sta, deci, cam asa: eu te sun dar nu te sun pentru ca sufar prea mult de mine si nu vreau sa suferi si tu de mine in acelas timp cu mine pentru ca eu as suferi si mai mult stiind ca si tu suferi de mine odata ce stii cine sunt si nu vrei sa sufar asa de tare, nu? Nu ati inteles nimic, nu? Damn, mai usor cu suferinta!

Anunțuri