Modul in care oameniii se comporta ne influenteaza in mod direct sau indirect pentru ca, in ansamblu, suntem, dupa cum spunea Schopenhauer, animale metafizice(asta e scoasa din cerinta unui test la Economie) . Am incercat sa imi dau seama ce inseamna de fapt animal metafizic si am ajuns la urmatoarea concluzie: avem si nevoi speciale. Avem nevoie sa ascultam muzica, sa desenam, sa comunicam.

Daca ati observat, in tot ceea ce am scris pana acum(de cand am blogul), am tins sa restrang aria de lucru. Chiar daca am incercat  sa generalizez, sa stiti ca tot ceea ce am scris are nota subiectiva. Nici nu prea pot altfel.

Tot uitandu-ma in jur, am observat ca eu nu urmez sfaturile pe care le dau celorlalti. Printre acestea se numara: ai incredere ca totul o sa fie bine(de fel, sunt cam sceptica), nu iti fie rusine sa spui ce crezi sau, bine-cunoscutul „incearca sa ai mai multa incredere in oameni”.Si mi-am spus ca daca celorlalti le e bine urmandu-mi sfaturile…de ce sa nu fac si eu la fel?Si a mers prost.

Acum animalul metafizic din mine se simte oarecum singur si cu nevoi crescande. Sau e mai corect spus „sunt aceleasi nevoi numai ca acum le observ”.  Sau poate animalul de mine a fost luat in adoptie de Sherlock si si-a dat seama ca realitatea nu e chiar asa de roz. Aici totul sta sub semnul interesului. Oare Schopenhauer a gresit? Oare suntem doar animale? De acum las deoparte increderea si instinctul pentru ca mi-a adus numai belele. Raman la paranoia mea.

Anunțuri