Nu, nu m-am lasat de franceza.

On me dit que le destin se moque bien de nous.

A gresi e omeneste si a ierta e divin. Dar ce se intampla cand nu te poti ierta pentru o greseala pe care nu ti-ai propus sa o faci? Pentru ca da, uneori eu imi propun sa fac greseli din orgoliu. Sunt acele dati cand imi spun „Nu conteaza ce e bine. Fac exact contrariul numai sa le arat ca pot”. Dar gresesc involuntar si nu ma pot ierta. Nu ma pot ierta ca imi pun ambitia sa am niste lucruri care nu vin de la sine.  Regret ca imi fac atat de repede iluzii. Dezamagirea pe care o primim ajunge la un moment dat sa fie parte din viata noastra doar pentru ca am auzit, intr-un basm, ca ambitia e o calitate. Doar ca nu e mereu.  Daca ceva nu e facut sa fie, nu va avea loc  si daca ceva e facut sa fie… chiar daca ne impotrivim tot se va face.

Doar ca timpul nu sta in loc. El trece si daca stam si ne uitam la o singura usa inchisa, nu le vedem pe celelalte care se tot deschid in jurul nostru. Dar stau si ma intreb uneori…unde dracu e cheia aia?

Anunțuri