mi-era dor sa scriu pe un blog si am rugat-o pe lucia sa imi faca si mie user. dar, dupa 3 posturi pe acest blog dragut mi-am amintit de ce am renuntat la astfel de activitati si motivul e urmatorul:

blogosfera e plina de bloguri, dar putini bloguiesc. adica… serios, daca ma uit la blogurile unora vad doar youtubeuri, imagini, lepsi, scurte, lungi, dar postul in sine, parerea ta unde e? (nu ma refer aici la bloggerii mari care chiar zic ceva) comentariile sa nu mai zic ca le lasa doar ca sa primeasca inapoi, nu ca vor sa zica ceva.

serios, decat sa stai jumate de zi in dashboard si sa nu stii ce sa scrii si sa stergi, scrii, stergi, scrii, doar  ca sa ai 3 posturi pe zi, scrie unul la cateva zile, ca trebuie sa-ti vina vreo idee, nu doar balarii. si cu comentariile si traficul, daca ai rabdare si faci o treaba buna, o sa vina de la sine.

nu am fost eu mare blogger niciodata si nici nu sunt dar… vorba aia, un bun antrenor nu trebuie sa fie neaparat si un bun jucator.

hai sa vedem, cati citesc postul asta cu adevarat si lasa commenturi on-topic ?:)

Anunțuri

Nu stiu daca ati intrat vreodata pe unitisubtricolor.ro dar va spun eu ca ar trebui.

Sa va explic, baietii astia vand niste cduri cu 10 lei cu muzica patriotica sa-i zicem. Muzica este hip hop si ideea principala e ca Moldova si Romania au fost surori din totdeauna, deci, de ce sa nu se uneasca? Banii de pe CD-ul asta ajung la un liceu de romani, din Tiraspol.

Cel mai mult au avut de suferit elevii de la „Lucian Blaga“ din Tiraspol. Miliţienii regimului separatist au luat cu asalt clădirea liceului cu numele poetului care a scris despre „corola de minuni a lumii“, confiscând toate bunurile din incintă (mobilă şi arhive). Părinţii copiilor au fost ameninţaţi şi şantajaţi pentru a-şi înscrie odraslele la o instituţie de învăţământ cu predare în limba rusă. Mijloacele de propagandă ale regimului separatist i-au prezentat pe profesori şi pe elevi drept „fascişti şi terorişti, viitori asasini“.

Deci, cumperi un CD cu 10 lei si ajuti niste copii nevinovati. Singura problema este ca nu o sa primesti CD-ul decat cand sunt minim 1000 de comenzi si o sa dureze ceva, ca nu prea multi platesc CD-uri si sunt de acord sa afle dupa, ce muzica va fi pe el. Tot ce stim e ca e hip hop patriotic. Pana acum stim si ca Nimeni Altu’ – Fii ai bravilor soldati si Vama de Est – Basarabia Pamant Romanesc vor fii pe cd, restul de 12 melodii… vom afla.

Sincer, mie Nimeni Altu’ imi place, dar de Vama de Est nu am auzit pana azi si nici nu pot sa zic ca e o trupa grozava din cate am ascultat, dar totusi comand CD-ul, ca ajut niste copii.

AI SUFLET, COMANDA SI TU, ACUM. (pura curiozitate: lasati comment cei interesati, si fiti sinceri!)

 

Nu, nu m-am lasat de franceza.

On me dit que le destin se moque bien de nous.

A gresi e omeneste si a ierta e divin. Dar ce se intampla cand nu te poti ierta pentru o greseala pe care nu ti-ai propus sa o faci? Pentru ca da, uneori eu imi propun sa fac greseli din orgoliu. Sunt acele dati cand imi spun „Nu conteaza ce e bine. Fac exact contrariul numai sa le arat ca pot”. Dar gresesc involuntar si nu ma pot ierta. Nu ma pot ierta ca imi pun ambitia sa am niste lucruri care nu vin de la sine.  Regret ca imi fac atat de repede iluzii. Dezamagirea pe care o primim ajunge la un moment dat sa fie parte din viata noastra doar pentru ca am auzit, intr-un basm, ca ambitia e o calitate. Doar ca nu e mereu.  Daca ceva nu e facut sa fie, nu va avea loc  si daca ceva e facut sa fie… chiar daca ne impotrivim tot se va face.

Doar ca timpul nu sta in loc. El trece si daca stam si ne uitam la o singura usa inchisa, nu le vedem pe celelalte care se tot deschid in jurul nostru. Dar stau si ma intreb uneori…unde dracu e cheia aia?

In seara asta e Halloween, boooooo!

Dar cat de multe stii tu despre Halloween?

Voi ce o sa faceti in seara asta?

Desigur ca eu o sa ma imbrac in popandau si o sa ma duc sa „trick or treat” prin oras. de fapt nu, doar la americani se poate asta.

Sper doar ca unde ma duc sa nu fie multi costumati in Maical Gecsoni. 🙂

later edit: va rog frumos, cand faceti post cu scurte/lungi, cititi si articolul spre care puneti linkul sau…lasati-o balta. si xtinct, lucia si popandaul sunt 2 persoane diferite.

…cred ca si tu ai avut momente dinastea, nu de putine ori… sa nu poti gandi logic, sa fii mereu distrat si aiurit, sa simti niste chestii ciudate in stomac, sa fii mereu nerabdator… dar in acelasi timp oarecum trist, ca-ti lipseste ceva…

exact, iti e mult prea foame si frigiderul e gol. NOT

acesta este al doilea post scris de popandaul vesel pe blogul nouazecisidoiluciapunctwordpresspunctcom, sper sa va placa. 😀

Am sa incep acest articol cu o anecdota destul de interesanta.

„Era in vremea Evului Mediu si un om hotarase sa paraseasca cetatea sa pentru ca nu se mai intelegea cu oamenii de acolo. Pe drumul spre noua casa a dat de un batranel.

Tanarul: Cum sunt oamenii din cea mai apropiata cetate?
Batranul: Nu sunt sigur. Oamenii din cetatea din care ai plecat cum erau?
Tanarul: Nu foarte prietenosi. De aceea am si plecat.
Batranul: Tare mi-e frica de faptul ca nu o sa gasesti oameni mai buni nici aici.

Dupa ce tanarul isi continua drumul, la acelas batranel se opreste o domnisoara.

Domnisoara: Cum sunt oamenii din cea mai apropiata cetate?
Batranul: Nu sunt sigur. Oamenii din cetatea din care ai plecat cum erau?
Domnisoara: Foarte prietenosi! Am plecat pentru ca imi place sa cunosc persoane noi.
Batranul(vorbind despre aceeasi cetate, desigur): Si oamenii de acolo sunt la fel de prietenosi.

Dupa ce pleca si domnisoara, un negustor care auzise ambele conversatii se apropie de batran si ii spune:

Negustorul:Nu e corect ce ai facut! I-ai mintit!
Batranul: Nu am mintit pe nimeni. Fiecare, in drumul lui, isi poarta lumea cu el”

Mirajul pe care il anuntam inca din titlu este starea de spirit a celor din jur. Cand totul este roz pentru tine, cand lucrurile iti merg foarte bine ai impresia ca pana si cel mai serios om parca, in coltul gurii, a afisat un zambet. Dar cand suntem incruntati, morocanosi, ne intrebam de ce toata lumea e trista si stresata? Chiar daca ei sunt veseli in mintea noastra se creeaza iluzia ca veselia lor are un motiv superficial sau ca rad doar pentru a uita de griji. Nu este geneic valabil dar sa luam exemplu’ urmator: in orasul natal esti obisnuit cu un grup de persoane care fac mai mereu glume. Esti pus in situatia de a te muta si noul cerc de persoane cu care intri in contact  prefera discutiile serioase pe diferite teme. La inceput tinzi oarecum sa cauti in cauti in spusele lor macar o gluma, fie ea cat de mica.

Si da, stiu ca e normal fenomenul.La fel de adevarat este ca fiecare dintre noi isi poarta lumea cu el. De aceea avem si interese diferite si, nu mai prejos, moduri diferite de a gandi.

Derivand de la starea de spirit si mergand spre alte domenii, „lumea noastra” influenteaza si solutiile pe care le gasim la probleme. Sa va dau iarasi un exemplu simplu si practic: mai multi elevi au fost pusi la ora de fizica sa realizeze un experiment. Experimentul consta in punerea in miscare a unui pendul gravitational, unghiul intre pozitia de echilibru si pozitia in care elongatia era maxima terbuind sa fie mai mic de 6 grade sexagesimale.   Un elev a desenat unghiul pe o foaie de hartie si a lipit acea foaie pe un stativ. A pus pendulul in fata foii si astfel a obtinut acel unghi de care avea nevoie. Alt elev a calculat cu cat trebuia sa miste acel obiect atarnt folosind formula pentru masurarea lungimii marginii unui cerc. Alt elev a considerat ca a-i da un branci e de ajuns pentru a obtine un unghi destul de mic.

E un simplu mijar daca consideram ca suntem la fel. Fiecare isi poarta lumea.

 

E saptamana in care majoritatea elevilor se implica in numeroase proiecte si concursuri. Dupa ora 1, in fiecare zi, amfiteatrul este plin. Se joaca piese de teatru, se tin concerte, expozitii cu aranjamente florale si desene. Se organizeaza pana si campionat de CS.  Ziua de vineri este in intregime dedicata sesiunii de comunicari stiintifice. In aceasta zi toate salile media si toate laboratoarele de informatica sunt ocupate si se organizeaza adevarate colocvii.

Sambata, 25 octombrie, am fost chemati pentru a supraveghea elevii participanti  la Concursului de Matematica „Cristian S. Calude”,editia a IX-a pentru clasele V-VI si pentru a le corecta lucrarile.
Cei de la clasa a X-a C  din C.N.V.A au pus astazi in scena albumul „Am sa ma intorc barbat”  de  la Vama Veche. Aceasta e doar una dintre piesele ce s-au jucat pe scena amfiteatrului din liceu.  Un plutonier coleric si un soldat visator au fost atractia principala iar scopul a fost strangerea de fonduri pentru o operatie.

Maine este ziua intrecerilor sportive. Se organizeaza stafete, campionat  de tenis de masa si multe altele.

Saptamana liceului este una speciala pentru toti elevii si profesorii de aici. E mult de munca dar merita.

Eu sunt Popandaul Vesel si o sa mai scriu si eu aici, din cand in cand. Va deranjeaza?

Ce e un popandau?

POPÂNDẮU, popândăi, s.m. 1. Specie de mamifer rozător mic de câmpie cu ochii mari, cu corpul lung până la 20 cm, cu blana de culoare galbenă-cenuşie şi cu coada stufoasă, dar mai scurtă decât a veveriţei; popândoc (1), popândeţ (1) (Citellus citellus). ♢ Expr. (Adverbial) A sta popândău = a sta drept, nemişcat în faţa sau în drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de păsări; momâie, popândeţ (2).

Asta-s eu…

Voi ati observat ca lumea asta incepe sa se duca dracu’ ? Acum pe bune, la tv vezi numai base si geoana ca e campanie, la fotbal suntem cei mai prosti din europa (totusi felicitari urziceni) si tot avem gura mare si urlam pe unde apucam. De autostrazi sa nu mai zicem, avem fantani in mijlocul drumului. (metaforic vorbind)

Ma plimbam azi pe la scoala si vad doi copilasi de 14 ani, care povesteau de betii, cu tigara in mana, messenger, internet, chefuri, blabla. Adica…m-am nascut eu prea tarziu? Eu la 14 ani vazusem alcohol in poze, calculator stiam ca exista, internet sau mess… credeam ca sunt injuraturi. Nu e putin exagerat ca ei in loc sa joace ascunsa sau sotron pe afara, joaca counter strike sau world of warcraft? (stiu ca nu se mai joaca asemenea jocuri dar…totusi…)

Asta a fost primul post al Popandaului. Cam frustrat popandaul in seara asta dar… ne mai auzim!

Hai sa incerc sa fiu mai sincera si sa nu o mai iau pe ocolite ca am vazut ca cealalta descriere a fost interpretabila. Nu duc lipsa se defecte si nici nu ma cred „buricul Pamantului”. Daca cumva am  un ego puternic asta nu inseamna ca sunt  ingamfata. Am doar niste pretentii de la mine si de la cei din jur. Cand spun ca nu critic  vreau sa se inteleaga ca nu ii critic pe cei ce nu se inscriu in tipare. Nu ma deranjeaza ca cineva nu stie, ma deranjeaza ca nu cere explicatii. Inca un lucru: nu am pretentii de blogger. Nu ma mut pe domeniu tocmai din acest motiv.Nu sunt destul de buna si scriu numai porcarii. Sunt constienta de acest lucru dar nu va pune nimeni sa ma cititi(sau, daca vreti sa va amuzati, eu sunt tot aici). Faceam asta la inceput pentru ca imi placea. Acum o fac pentru ca m-am obisnuit. Imi vine oarecum aiurea sa ma las, dar am impresia ca odata ce voi intra la facultate o sa se termine joaca de-a blogareala.

Sunt in tara asta prea multi filosofi , dupa parerea mea. Exista prea multi critici neavizati. Au invatat la scoala ca nu se incepe un text cu „deci” si deja isi pot da cu parerea. Daca tu ai dreptul la opinie, eu am dreptul sa nu iti ascult opinia. Oameni care ar trebui sa isi vada de viata lor si sa incerce sa fie mai maleabili isi perd timpul incercand sa vada paiul din ochiul celuilalt fara sa fie constienti de barna din ochiul lor. Blogul nu e o parte din viata mea. Cand ma cert cu parintii, cand fac tema la mate sau cand imi duc fratele in parc nu ma gandesc „Oare Georgica din Timisoara mi-a pus link?:X Oare Popica din Baia Mare e pe mess?:X” Nu sunt depedenta de net. Stiu ca e usor sa o faci pe desteptul pentru ca si eu o fac si ma simt bine, dar mi-am dat seama ca trebuie sa imi vad de viata mea si sa va las sa va vedeti de viata voastra. Cineva mi-a spus ca ar fi cam tarziu pentru mine dar nu e. M-am schimbat. Sunt o fata de 17 ani. Pana mor o sa ma mai schmb de enspe mii de ori.

Este un nou film difuzat, precum Clara Sheller si Being Erica(doar ca acestea sunt seriale. Apropo, sunt absolut indragostita de ele), in disperare pe Hallmark. L-am vazut deja de doua ori.  Nu mi se pare ceva inovator in domeniu. Jane, o tanara care trebuia sa dea la facultatea de drept alege calea actoriei. Parintii nu o sustin si se vede nevoita sa munceasca pentru a-si plati studiile. La inceput este angajata sa vanda cosmetice dar o anume go-go girl, Angela Lucas, o convinge sa intre in aceasta industrie. Sub numele ei de scena, Dylan, Jane se simte protejata si satisfacuta. Munca putina si bani multi. Dupa cum era tipic, intra in belele cand parintii ei afla acest lucru. Jane nu mai era o fetita, devenise rebela. Revine pe calea cea buna abea dupa ce Angela moare in timpul unei operatii de marire a sanilor datorita consumului de cocaina. Destul de fortata povestea dar e un film oarecum interesant.

Distribuţia:
Chelsea Hobbs (Jane McCoy)
Sarah Carter (Angela Lucas)
Corbin Bernsen (Nick Harvey)
Rachel Hunter (Donna Mercer)
Travis Milne (Eric Baldwin)
Tygh Runyan (Kurt Powell)

As vrea totusi sa vad „Ruj rosu pentru zile negre”. Stie cineva cand se mai difuzeaza?

Premiu de la Zozzo.

Eu trebuie sa:

1. Să-l afisez;
2. Să afişez link-ul blogului celui care mi-i l-a acordat;
3. Să-l ofer la încă 10 bloggeri;
4. Să-i informez pe cei 10 privind faptul că au fost premiaţi de către mine.

Not in the mood sa va premiez, ticalosilor.

O sa ma urati dupa ce o sa cititi  asta dar…sa-i dam drumul:

Nu e asa ca suna mai bine

„Je veux partager ma vie avec toi,

Je avec toi,

Tu avec moi

Ooooo mon amour”

decat

„I wanna split my life with you

Me with you,

You with me,

Ooooo my love”?

Si asta doar parce-que la culture française n’est pas morte! De asemenea, cer parerea voastra in cazul:

„Mes ennemis me portent d’envie mais ils n’ont pas ma valeur”

decat

„My enemies envy me but they don’t have my value”

A se observa ca traducerile sunt mot-a(cu accent)-mot.

…s-a bulit…iar.  Cat ghinion poti sa ai? Si doar purta genunchera medicinala cu tije de titaniu.

Sa va povestesc de la inceput. Ideea e ca el a fost operat de menisc extern si intern pentru ca ligamentul incrucisat anterior nu poate fi operat, el fiind in crestere. Necesita tunel in tibie si femur si astfel ar ramane cu un picior mai lung si unul mai scurt, si nu vrem asta.

Cam asa o sa arate operatia numai ca aici este prezentat cel din spate…nu cel din fata. O sa se bage doua suruburi precum in dreapta-jos a imaginii si un ligament scos tot din corpul lui: din croitor sau din tendonul rotulian.

Acum, i-a sarit din articulatie si iar trebuie sa ia o pauza. E bantuit de ghinioane si e  pacat. Jur ca avea talent. De altfel asa l-am si observat-> scotea tot ce era de scos. Daca nu stiati, si Alex e handbalist. Nu e numai cazul lui. Am o colega care a jucat la noi un an si apoi a fost transferata la Valcea. De la noi a plecat intreaga iar acolo a suferit o operatie la genunchi si 3 la umar. Si sunt mult mai multe cazuri asemanatoare.

Scor final: 25-31 (14-14 la pauza)

Meciu a semanat cu cel pe care l-au jucat HCM Cta cu Pick Szeged. La inceput a condus Slobozia. Pe finalul primei reprize ne-am trezit si am egalat. Apoi in repriza a 2-a am preluat conducerea, am fost egalate si, intr-un moment de cadere al adversarului sau, de ce nu, un moment de stralucire al oaspetilor, in urma catorva contraatacuri, ne-am distantat. Datorita tensiunii victoria a fost si mai dulce.

Pe drum inapoi, unele fiind sub… influenta alcoolului mai mult ca altele, am inceput sa chiuim si sa dansam dansul pinguinului in sosea. Stiti dansu’ pinguinului. Dar daca nu, asta e.

Au filmat fetele dar, cum era si normal, nu am filmuletele. La intrare in Galati, cand am oprit sa coboare o colega, cu usa si cu geamurile deschise rasuna o sarba din masina si niste chiuituri…de mama-mama. Fix atunci terceau doi houseri de-aia frezati. Nu mica mi-a fost mirarea cand au inceput si ei sa danseze:)). A fost de pomina.

Sa nu uit, si baietii au castigat meciul cu scor final: 24-29 (11-19 la pauza)

Comme ci, comme ci, comme ci comme…   ça.

Parce-que la culture française n’est pas morte!

Deci economia e in pierdere mai ales in ceea ce priveste pastilele constipatoare pentru ca populatia a gasit o noua resursa naturala pentru aceasta problema: scoti curu pe geam si iti inghiata cacatu in tine la cat e de frig! Si astfel lumea nu mai cumpara pastile impotriva scaunului moale si economia tarilor cacacioase se duce pe apa sambetei. Oricum cei din China oricum nu ii afecteaza pentru ca ei mananca orez.

In alta ordine de idei: „b-)-> pentru ca soarele nu apune niciodata pentru smecheri.” [via Alex (cel care mai scrie pe aici)] Soleum, a.k.a. ala cu dinti, sta de dimineata pe cer dar nici ca face un efort sa incalzeasca ceva. Nici nu stiu de ce mai cititi aici cand va puteti uita pe geam. Dar pentru cei care nu au geamuri, eu sunt salvarea, pentru ca pot si pentru ca legea imi permite. Smecheria e ca e 15:26 si intarziu la antrenament. Revin cu un L.E. XOXO

Modul in care oameniii se comporta ne influenteaza in mod direct sau indirect pentru ca, in ansamblu, suntem, dupa cum spunea Schopenhauer, animale metafizice(asta e scoasa din cerinta unui test la Economie) . Am incercat sa imi dau seama ce inseamna de fapt animal metafizic si am ajuns la urmatoarea concluzie: avem si nevoi speciale. Avem nevoie sa ascultam muzica, sa desenam, sa comunicam.

Daca ati observat, in tot ceea ce am scris pana acum(de cand am blogul), am tins sa restrang aria de lucru. Chiar daca am incercat  sa generalizez, sa stiti ca tot ceea ce am scris are nota subiectiva. Nici nu prea pot altfel.

Tot uitandu-ma in jur, am observat ca eu nu urmez sfaturile pe care le dau celorlalti. Printre acestea se numara: ai incredere ca totul o sa fie bine(de fel, sunt cam sceptica), nu iti fie rusine sa spui ce crezi sau, bine-cunoscutul „incearca sa ai mai multa incredere in oameni”.Si mi-am spus ca daca celorlalti le e bine urmandu-mi sfaturile…de ce sa nu fac si eu la fel?Si a mers prost.

Acum animalul metafizic din mine se simte oarecum singur si cu nevoi crescande. Sau e mai corect spus „sunt aceleasi nevoi numai ca acum le observ”.  Sau poate animalul de mine a fost luat in adoptie de Sherlock si si-a dat seama ca realitatea nu e chiar asa de roz. Aici totul sta sub semnul interesului. Oare Schopenhauer a gresit? Oare suntem doar animale? De acum las deoparte increderea si instinctul pentru ca mi-a adus numai belele. Raman la paranoia mea.

Cica trebuia sa facem ore scurte sau sa nu facem ore deloc pentru ca nu era apa in tot orasul. Dar noi suntem liceu de prestigiu si facem ore. Pentru ca asa suntem noi, mai smecheri.

Azi au jucat CSS Galati-(nu stiu daca sunt CSS sau LPS) Braila. Scor:23-29. Mai mult noroc in retur. Dar este amuzant pentru ca…

…pentru ca portarul de la Braila e caraghios. Mane, scuze…dar esti caraghios. In ceea ce ma priveste, tipul se credea un fel de Ghilgames al brailenilor. Pentru cei ce nu cunosc:

Ceea ce este fundamental în mitul lui Ghilgameş se poate numi drama existenţială a omului, lupta lui cu forţele oculte şi perspectiva înfrângerii lor, raportul cu femeia şi raportul de prietenie între oameni, teama de moarte şi setea de nemurire; paralel, mitul rezumă alegoric istoria devenirii şi destinul oamenilor ca societate: vânătoarea, păstoritul, civilizaţia urbană, constituirea statului arhaic, catastrofele cosmice, marile întrebări ale gândirii.

El era salvatorul zilei. Dupa fiecare minge care se izbea de el(pentru ca nu prea facea mare efort, el fiind PRACTIC cat poarta) tinea mainile in aer gen…1 minut. Caterinca-caterinca…dar nu stiu de ce am impresia ca tipul chiar lua in serios toata treaba aia. Nu sunt eu mare observator dar cred ca tinea mainile ridicate mai mult cand erau ai nostri in aparare…decat cand erau in atac. Apropo…stiti cu cine semana? Semana cu Lene Rantala cand era aroganta. Sfat: tipu, take it slow!

Murim… ca mâine

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.


Stiu ca nu am mai scris de mult dar acum am sa ma revansez. Ultima carte citita a fost „jurnalul Fericirii”si m-am gandit sa fac un o leapsa din ideea acestui post:”Ai reciti ultima carte rasfoita? De ce?”

In ceea ce ma priveste as reciti-o pentru ca pot spune ca fiecare cititor ramane cu un sentiment de mandrie in urma lecturii. A fost o adevarata provocare sa o termin! (Apropo de asta, nu vi se pare ciudat ca in mediul online propozitiile sa se termine cu semnnul exclamarii? Parca m-am obisnuit cu un ritm sacadat de a scrie, pun „.” din reflex. Ma rooog, era doar o idee)  Macar 2-3 zile te indeamna sa reflectezi asupra valorilor tale morale. Se vede o schimbare de atitudine, de interese. Pot spune ca e o carte ce te influenteaza pana la substratul psihologic. Daca e pe branduri, „Jurnalul Fericirii” este un YSL al zilelor noastre: mult bun gust si prea putin cunoscut spre deosebire de Sandra Brown(a.k.a.: „loc unde sa inserati un brand naspa”).Daca ai nevoie de o ridicare de moral, citeste-o! Daca te simti pierdut in cotidian, daca ai nevoie de un sprijin, un model, citeste-o! Leapsa merge mai departe la… fLn , Crok. Pana data viitoare, iubiti-ma mult!

Dupa ce m-am explicat care e treaba cu femeile cand au anumite probleme mai avem de abordat multe teme.

Femeile au complexe de la toate varstele. Incepand de la adolescenta si pana la varsta a 3-a, femeile vor incerca mereu sa schimbe ceva la ele.

Cel mai des-intalnit complex este cel al greutatii si l corpului lipsit de forme. Asta e spus asa…generic. Daca ar fi sa detaliez, in aceasta lista se inscriu: sanii prea mici/mari, soldurile prea late, colaceii, fundul prea mic/mare  s.a.m.d. De asemenea un alt factor care poate aduce complexe este celulita. Acum sa le luam pe fiecare in parte:

Sanii prea mici induc multor femei ideea lipsei de feminitate si asta probabil pentru ca barbatul/prietenul ei se uita in reviste la femei cu sanii mari. De altfel nu stiu cati dintre voi o inghitit pe aia cu „Vreau sa fiu frumoasa pentru mine” pentru ca, in fond, tot barbatii stabilesc „ce se poarta” in materie de femei. Asa e si cu sanii prea mari. Cand incerci sa iti alegi bluze care sa te incapa perfect iti e cam greu pentru ca in jurul taliei hainele te vor face grasa. Iar daca nu, nu iti vin in zona sanilor. Acest lucru poate afecta si relatiile pentru ca femeile devin destul de inhibate.

Soldurile prea late nu iti permit sa ai talia aceea de viespe mult-visata. La fel si celulita sau colaceii care nu iti permit sa te imbraci cu ce iti convine.

Un alt complex il reprezinta inaltimea. Se stie ca femeile inalte atrag mult mai usor atentia barbatilor ce se lasa purtati de…instincte(formulare atipic de politicoasa pentru mine). De aceea majoritatea modelelor trebuie sa aiba peste 1,75. Acest lucru implica mai multe dezamagiri pentru femeile inalte decat pentru cele mai scunde.

Psihologii francezi propun exercitii de dans in care femeile sa-si poata antrena eleganta. Educarea delicatetii gesturilor, pasilor, ca si felul de a privi si a zambi este un pas important in a capata incredere in autoaprecierea frumusetii in ansamblu.

Twitter

Arhive

Septembrie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Blog Stats

  • 75,024 hits