You are currently browsing the tag archive for the ‘N.Steinhardt – Jurnalul fericirii’ tag.

Murim… ca mâine

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.


Stiu ca nu am mai scris de mult dar acum am sa ma revansez. Ultima carte citita a fost „jurnalul Fericirii”si m-am gandit sa fac un o leapsa din ideea acestui post:”Ai reciti ultima carte rasfoita? De ce?”

In ceea ce ma priveste as reciti-o pentru ca pot spune ca fiecare cititor ramane cu un sentiment de mandrie in urma lecturii. A fost o adevarata provocare sa o termin! (Apropo de asta, nu vi se pare ciudat ca in mediul online propozitiile sa se termine cu semnnul exclamarii? Parca m-am obisnuit cu un ritm sacadat de a scrie, pun „.” din reflex. Ma rooog, era doar o idee)  Macar 2-3 zile te indeamna sa reflectezi asupra valorilor tale morale. Se vede o schimbare de atitudine, de interese. Pot spune ca e o carte ce te influenteaza pana la substratul psihologic. Daca e pe branduri, „Jurnalul Fericirii” este un YSL al zilelor noastre: mult bun gust si prea putin cunoscut spre deosebire de Sandra Brown(a.k.a.: „loc unde sa inserati un brand naspa”).Daca ai nevoie de o ridicare de moral, citeste-o! Daca te simti pierdut in cotidian, daca ai nevoie de un sprijin, un model, citeste-o! Leapsa merge mai departe la… fLn , Crok. Pana data viitoare, iubiti-ma mult!

N.Steinhardt – Jurnalul fericirii

Latr edit: Am inceput sa prind firul povestirii care defapt este o pledoarie a curajului de a crede ca Dumnezeu e mereu acolo si ca el niciodata nu ne-a indemnat sa fim prosti, sa credem si sa nu cercetam.  De altfel motto-ul cartii este un citat din Marcu 9,24:”Cred, Doamne, ajută necredinţei mele.” pe care autorul cosidera ca  fiind reprezentativ pentru intreaga Biblie. Cartea este foarte greu de citit deoarece jurnalul nu este tinut cronologic. Steinhardt se scuza afirmand :”Creion si hartie nici gand sa fi avut la inchisoare. Ar fi asadar nesincer sa incerc a sustine ca <<jurnalul>> acesta a fost tinut cronologic; e scris apres coup, in temeiul unor amintiri proaspete si vii”(din prefata). Cartea reprezinta nu o abordare nejustificata a unui om care spune vrute si nevrute in disperata cautare a unui salvator  (caci el se afla in inchisoare)  ci o analiza destul de coerenta si „la rece”(desi nu cronologica) a pasajelor biblice si a elementelor ce l-au detrminat pe el sa treaca la crestinism(era evreu). Cineva mi-a spus odata ca nu exista inteligenta ci doar o carte in plus citita deci va invit si pe voi sa ii faceti lectura. Chiar daca pare greoaie, merita.

Dupa primele 40 de pagni mi-am dat seama ca am citit de fapt vreo 60 pentru ca de fiecare data cand nu inteleg ceva trebuie sa recitesc secventa. Un mare..da. Ma uit la cartea asta si o citesc mai mult de curiozitate. Curiozitatea mea de fapt consta in ambitia sa vad daca la sfarsit o sa zic „da ma, am inteles”(un cacat). O sa o mai raresc cu blogu cred…Am alte treburi de facut gen: tund dragoni, ascult iarba cum creste, gadil sub pipota  caini cu covrig in coada…de-astea.

Twitter

Arhive

Iulie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Blog Stats

  • 74,893 hits