You are currently browsing the tag archive for the ‘vanzatoare’ tag.

Stiti ca va spuneam de oroarea mea pentru ploaie. Ei bine…

Azi am plecat ca de obicei cu fratele meu in parc. La ora 8 incepe iubita mea furtuna. Tunete, fulgere, intuneric, eu intr-un parc cu un copil de 3 ani care plange in brate si nici un loc de adapost. Si nu, nu a aparut moartea cu coasa pentru ca nu este o scena de film horror. Am sunat-o pe mama sa vina sa ma duca acasa. Mama mi-a spus ca mai bine incerc cu altceva ca nu mai are benzina si o sa ramana in drum. Eu nu si nu si nu. Sa vina mama mea  sa ma ia ca mie  mi-e frica. Ce era sa faca? Sa isi lase odraslele in drum?

Am asteptat in jur de un sfert de ora in ploaie. Intre timp il pusesem pe bebe sub o copertina care  era prea mica sa ne protejeze pe amandoi, asa ca eu am stat in ploaie. A ajuns si mama. Ma urc fericita in masina  sigura fiind ca s-a terminat.  Da, de unde! Ajung pe la Atlantic (pentru cei ce cunosc Galatiul) si se opreste masina. Nu mai avea mama benzina. Si s-a oprit fix in intersectie. Incercasem eu sa imping masina pana macar sa o lase undeva pe dreapta. Da ce sunt eu? Culturista? Normal ca nu am putut mai ales ca era si deal. In cazul asta ori cu frana de mana trasa ori pe liber era tot acelas lucru  pentru mine. Vine langa mine un chelios stirb(OH, THE HORROR), zambeste(ca nu era de ajuns sa se uite la mine) si ma ajuta cu impinsu. Ii multumesc frumos si fug in masina.

Evident era furtuna si mama pe cine putea sa trimita sa mearga pe jos sa ia niste benzina? Pe mine, fiica ei careia nu ii e frica de tunete, fulgere, caini, oameni cu tarnacoape fugind spre ea si strigand „Omorati-o ca a jucat in <<Pe aripile vantului>>” Primul Peco functional e cel de la Moldova(pentru necunoscatori, 20 de minute de mers pe jos pe vreme buna) pentru ca cel de langa Atlantic s-a inchis. Tot drumul a tunat, a fulgerat, a  plouat cu galeata. Eu eram si in tricou alb .Ar fi fost o priveliste  daca nu mai aveam oleaca si incepeam sa plang pentru ca  parca nu mai ajungeam. Spre norocu meu tot drumul m-a tinut de vorba la telefon un prieten, Laurentiu, caruia ii multumesc mult.

Cand am ajuns , tanti de la benzinarie imi spune :”Domnisoara, vedeti ca v-ati stropit pe spate”.No shit Sherlock! Care a fost primul indiciu? Asta in conditiile in care eu eram uda din cap pana in picioare. Dar stiti cum sunt vanzatoarele din Galati.  O rog sa imi comande un taxi. Vine un taxi si ma urc, spre surprinderea mea, in acelas timp cu alt domn. Probabil nu era comanda mea dar a avut amabilitatea sa ma lase pe mine sa ma urc. Merci domnu! (Desi nu ii dadeam mai mult de 22 de ani, cred, zic, gen probabil.) Ajung acasa si totul e bine. Mai putin faptul ca Laurentiu s-a suparat pe mine. Dar sper sa ii treaca.

Odata ce locuiesti destul de mult timp intr-un cartier, inevitabil incepi sa cunosti vanzatoarele chioscurilor la care mergi. Cele de la mine din cartier sunt 5/6 peste onorabila varsta de 45 ani si dintre acestea 99% ma enerveaza.

Azi, m-a trimis mama sa iau doua amarate de doze de bere. Eu cum am parasit randul celor cu „One day at a time” (in care nici nu am fost vreodata) nu stiu preturile la toate cutiile de bere. Nu stiu nici marcile dar asta e partea a doua.

Primul magazin:
Eu: Ma scuzati, ce bere la doza aveti?
Ea: Daca as sta sa iti zic tot ce avem tu ai zice pan la urma ca nu mai vrei si mi-as raci gura de pomana.
Eu: 😐
Ea: Deci ce vrei?
Eu: Nimic, pa!

Al doilea magazin:

Eu: De care bere la doza aveti?
Ea: jdhffsa,fafdsaf,fdsafdafas,..
Eu: Pai dati-mi…
Ea(inainte sa zic eu): A, dar am inchis!
Eu plec.

Al treilea magazin:

Eu: Dati-mi doua beri la doza de banii astia. Nu conteaza de care!
Ea imi tranteste doua pe tejgheluta aia.

Ar trebui sa le invete cineva ca dupa ora 22 nu le **** nimeni in magazin daca sunt frustrate. De fapt, la varsta lor, nu se mai atinge nimeni de ele. Scuze, nervi. Pa

Twitter

Arhive

Iulie 2017
L M M M V S D
« Sep    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Blog Stats

  • 74,893 hits