Sa inveti sa fii ceea ce esti si sa accepti ceea ce nu esti.

Cu cat ne facem mai mari si mai plini de logica si toate chestiile alea de care o sa ne saturam, ne dam seama ca de fapt sunt si ele bune la ceva. Ma refer la lucrurile care ne fac sa ne intelegem intre noi si pe noi. Asta vrea sa sugereze si titlul textului.

Cu toate astea, mereu spunem (sau majoritatea spun) “nu sunt in masura sa ma autocaracterizez, sa spuna ceilalti ce cred despre mine”. Mi se pare putin ciudat pentru ca nu ceilalti sunt alaturi de tine si gandurile tale clipa de clipa si tu esti singurul in masura sa faca schimbari la tine. Asadar, ati inteles ca sunt de parere ca eu ma autocaracterizez cel mai bine si ca eul din aceasta propozitie e de fapt generic.

Sa inveti sa fii ceea ce esti si sa accepti ceea ce nu esti.

Sa inveti sa fii ceea ce esti: De ce spun asta? Pentru ca odata ce faci asta, lucrurile o sa vina de la sine si, pe deasupra, vei fii de 100 de ori mai multumit de rezultate. Dar poti sa peterci o viata intreaga incercand sa ii dai un sens si sa o controlezi, iar la sfarsit sa iti dai seama ca ala de fapt nu e locul tau.

sa accepti ceea ce nu esti. : Asta e mai usor, oarecum.  E usor sa te bagi intr-o cutie mica si sa spui “sunt asa, nu sunt asa” dar ce sens are sa te sufoci? A accepta ceea ce nu esti nu inseamna sa nu iti testezi limitele. Trebuie sa intelegem ca sunt anumite lucruri care pur si simplu nu ni se potrivesc. Asa sunt eu cu matematica, de exemplu. De ceva vreme ma tot mint (de fapt ma tot mint din generala) ca stiu ceva matematica. Dar nu stiu! (EU!=MATE).

In final as dori sa ies putin din acest subiect polemic si sa urez “La multi ani” catorva “Andrei si Andrele”: Andrei , Andrei, si Andrei, Andreea, Andreea, Andreea, Andreea, si Andrei si Andrei si Andreea, si lui Andrei(fratele lui) si Puiu(nu ii mai stiu blogul). Daca am omis pe cineva, scuzati-ma.

Legenda:

-aia cu linkurile ii stiti deja

-cei scrisi cu bold sunt colegii mei de clasa

-cei scrisi cu culoarea asta sunt colegi de la handball.

Scuze folosite in evitarea convorbirilor telefonice

Scuze care s-ar putea sa mearga:

• Eram in baie
• Aveam muzica data tare
• Telefonul era pe silent
• Telefonul era in cealalta camera la incarcat
• Eram la magazin
• N-aveam baterie si mi s-a inchis telefonul
• Ma strigase mama
• Inca nu iesise profu din clasa
• Nu aveam semnal

Scuze care sigur nu o sa mearga:

• N-aveam credit sa-ti raspund(desi probabil stii deja ca sunt pe abonament)
• Mesaj? Care mesaj? N-am primit nimic
• Inboxu era full
• Chhh, nu te mai aud! Ce zici?
• Era reteaua ocupata

• Daca esti in Tulcea poti sa zici ca primeai semnal de la Moldova si erai pe roaming si nu poti sa primesti apeluri ca nu era activat.

Ideea e ca daca nu vrei sa raspunzi la telefon, nu iti iei telefon. Ce scuze mai stiti?

Pentru ca pot

Nu stiu daca e raceala. De fapt nu stiu ce e. E un fel de durere de cap+durere de stomac+ chestia aia de te dor toate oasele+febra. Si din acest motiv stau si eu 3 zile acasa ,  pentru ca pot! Am mers azi doar sa dau teza la chimie. Prima reactie a mamei :”ai gripa de-aia!”

Dar ideea era alta. Multi privesc chestia asta cu scrisul pe blog ca pe o responsabilitate:”Wow dewd…tre’ sa scrii!” Eu ma gandesc sa … iau o pauza. Stiu ca am luat multe pauze dar,vorba aia, pauzele lungi si dese-cheia marilor succese. Asta cel putin in perioada tezelor. Apoi stiu ca o sa imi vina greu sa ma apuc iar, dar ma mai gandesc dca ma reapuc. Ideea e ca nu mai am aceeasi satisfactie cand scriu si nici nu mai am aceeasi tragere de inima.

Deci am sa dau de doua ori din bagheta magica, un “abracadabra” si ne vedem cand ne-om vedea. Pana atunci nici nu mai deschid wp-admin-ul nici nimic. Mi s-a acrit. Nici nu va mai raspund la commenturi.

O relatie blestemata

Un film pe care l-am vazut aseara pe Hallmark si am ramas impresionata. Este o drama care pe mine m-a tinut cu sufletul la gura. Alice, o femeie de treizeci si ceva de ani, plina de viata si fericita, nu isi gasise insa pana la acea varsta dragostea adevarata. In ziua aniversarii ei la barul unde se sarbatorea evenimentul se arata un tanar, Leo, care va reusi sa o faca pe Alice sa se indragosteasca de el.

Leo insa nu este ce pare a fi. A crescut in Liverpool alaturi de o mama denaturata si un tata vitreg care nu l-au iubit. Toata perioada copilariei a trait cu ideea ca tatal natural era un american care traia pe o strada larga intr-o casuta mica si alba si care avea pieptul plin de decoratiuni date de insusi presedintele. La moartea mamei sale apare insa adevaratul tata, un betiv notoriu. Fiind la varsta adolescentei, manat de repulsie, Leo isi omoara tatal.El va ramane cu sechele psihice si nu va mai reusi sa iubeasca pe nimeni.

Tanarul se inhama la o munca acerba si ii renoveaza intreaga locuinta lui Alice. Ea insa vroia pe cineva sa o iubeasca ceea ce Leo nu putea sa faca. Dorind o casa doar a lui, Leo incepe incetul cu incetul sa o omoare pe Alice cu pastile si alcool. Pe tot parcursul filmului se poate observa repulsia pe care o are Leo fata de Alice. Spre final el o duce intr-un loc romantic unde incearca sa o ucida. Alice insa reuseste sa supravietuiasca. El insa insista sa isi duca la capat planul si se duce la spital dupa ea. Aici eroina(daca ii putem spune asa) gaseste puterea de a terce peste dragostea ce i-o purta si il ucide. Dupa recuperare ea isi incepe iarasi viata de odinioara.

Nu pot reda exact emotiile pe care le simti vazand acele scene. Filmul merita vazut.

 

Femeia- templu de senzualitate

Unii spun ca a facut parte din acea categorie a sirenelor, ielelor, ondinelor.Avea ceva aparte.  Era o femeie care din crestetul capului si pana in varful picioarelor iti sugera cuvantul “sex”. Probabil va interbati de ce scriu despre ea. Ideea e ca mie mi se pare un caracter demn de admirat.Ce admir la ea? Puterea de a infrunta greutatile si de a face compromisuri. Din cauza lipsei de posibilitati materiale, Marilyn a trebuit sa pozeze nud pentru un calendar al fotografului care a descoperit-o.  Totusi, a reusit sa seduca personalitati ilustre ale vremii.  A avut la picioare orice barbat isi dorea. Sa nu uitam ca ea este cea care i-a sedus(daca putem spune) pe fratii Kenedy.

Desi multi vor spune ca e o femeie usoara, a urmarit niste principii: nu a iesit cu nici un barbat care nu a atras-o desi stia ca asta ar putea sa o ajute in cariera ei. A muncit foarte mult pentru a demonstra tuturor ca este o actrita serioasa iar prima ei aparitie pe ecrane a ridicat publicul in picioare. Nu era doar o vedeta de carton, era o personalitate. Drept dovada a ramas in mintile tuturor ca fiind un simbol al senzualitatii, un suflet de copil intr-un corp de femeie.

Probabil multi s-au obisnuit sa scriu mai mult despre complexele femeilor. Totusi fiecare dintre ele are un stil anume de a seduce. Modul in care te priveste in ochi cand iti vorbeste, modul in care te imbratiseaza, modul in care se alinta, felul in care desi nu vrei sa ii cumperi ceva tot te convinge, cum te ajuta, cum te intelege sau daca nu…macar incearca tin de capacitatea fiecarei femei de a se face placuta.  Atentia pe care ti-o acorda te face sa crezi ca e numai a ta.  Sunt de parere ca fiecare femeie ar trebui sa stie sa isi puna in evidenta calitatile atat fizice cat si psihice. Tine , daca nu de caracterul ei, macar de respectul de sine pentru ca o femeie trebuie ,in primul rand, sa se respecte ea insasi pentru a fi luata in serios de ceilalti.

Egocentrism

EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestările oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique.

In alta ordine de idei, egocentricii sunt cei care se cred “buricul Pamantului”(am putea spune…) . Problema mea este urmatoarea: ce e rau in asta? Daca eu am o parere buna despre mine asta e de bine, nu? De altfel e si normal, in ceea ce ma priveste, sa trec totul prin filtrul perceptiei personale. Doar de asta sunt om cu pareri proprii si nu un buletin meteo.  Daca nu esti cel mai important pentru tine atunci…nu o sa fii pentru nimeni, nu? Daca nu incepi sa te crezi tu important, atunci cine o sa iti dea importanta? Daca tu nu crezi ca poti schimba ceva, atunci cine o sa te indemne sa iei atitudine?

Sunt unii care raspund la asemenea comportamente cu afirmatii de genul “Ce mă, te crezi destept?” Dar tu sigur nu ai zis-o cu gura mare deci…daca stai sa te gandesti bine, si el te vede destept. Faptul ca iti reproseaza asta denota cat de frustrat si de complexat e,  sau ca are sechele de pe urma comunismului cand “toti eram o apa si un pamant”.  E drept ca si egocentrusmul dus la extrem ajunge sa fie un defect pentru ca poti face orice in limita bunului simt.  E drept, de asemenea,  ca tu contezi pentru tine cel mai mult, dar sunt si alte persoane care gandesc la fel. Cand doua astfel de temperamente se ciocnesc…iaix! Ies scantei!

Vroiam sa va intreb: voi ce credeti despre egocentrism/egocentrici? E o calitate sau un defect? De ce?

Chestii

Vine azi profa de engleza in clasa:”Cred ca azi e simulare de incendiu dar nu stiu daca voi sunteti pe lista de evacuare”.

Da ma! Cum sa nu intelegeti? Daca e incendiu in scoala trebuie mai intai sa te duci sa vezi daca esti pe lista. Daca nu…ghinion tata. Stai si inveti chimie pana devii  carbon.

 

---

Acum 20 de secunde a sunat o cucoana la usa care impartea masti chirurgicale de-alea. La scoala clantele sunt puse cu pansament imbibat in nu-stiu-ce substanta. For the love of God…incetati, va rog! Dar, de dragul amuzamentului, am sa port masca aia. Trebuie sa iau si dezinfectant de-ala pentru maini pentru la clasa si etc. E destul de incitanta toata agitatia asta.

 

 

---

Clasament omologat    03.11.2009 Junioare I feminin – Seria B

 

1.	CSS Galati	6	5	1	0	198	143	11
2.	CSS Constanta	6	5	0	1	193	123	10
3.	Otelul Galati	6	4	2	0	172	130	10
4.	LPS Buzau	6	2	2	2	168	158	6
5.	LPS Braila	6	2	1	3	170	184	5
6.	CS Axiopolis Sport Cernavoda	6	1	1	4	140	168	3
7.	LPS Slobozia	6	1	1	4	153	183	0**
8.	CSS Tulcea	6	0	0	6	134	239	-1*

* Echipa penalizata cu 1 punct – nerespectare cerinte varsta

** Echipa penalizata cu 3 puncte – nerespectare cerinte varsta

***Eu sunt la CSS Galati

---

Duminica plec la Constanta si o sa il vad pe Alex(daca nu stiti care Alex, dati pe la pagina “About”). Abea astept.

multi bloggeri, dar putini bloguiesc.

mi-era dor sa scriu pe un blog si am rugat-o pe lucia sa imi faca si mie user. dar, dupa 3 posturi pe acest blog dragut mi-am amintit de ce am renuntat la astfel de activitati si motivul e urmatorul:

blogosfera e plina de bloguri, dar putini bloguiesc. adica… serios, daca ma uit la blogurile unora vad doar youtubeuri, imagini, lepsi, scurte, lungi, dar postul in sine, parerea ta unde e? (nu ma refer aici la bloggerii mari care chiar zic ceva) comentariile sa nu mai zic ca le lasa doar ca sa primeasca inapoi, nu ca vor sa zica ceva.

serios, decat sa stai jumate de zi in dashboard si sa nu stii ce sa scrii si sa stergi, scrii, stergi, scrii, doar  ca sa ai 3 posturi pe zi, scrie unul la cateva zile, ca trebuie sa-ti vina vreo idee, nu doar balarii. si cu comentariile si traficul, daca ai rabdare si faci o treaba buna, o sa vina de la sine.

nu am fost eu mare blogger niciodata si nici nu sunt dar… vorba aia, un bun antrenor nu trebuie sa fie neaparat si un bun jucator.

hai sa vedem, cati citesc postul asta cu adevarat si lasa commenturi on-topic ?:)

unitisubtricolor

Nu stiu daca ati intrat vreodata pe unitisubtricolor.ro dar va spun eu ca ar trebui.

Sa va explic, baietii astia vand niste cduri cu 10 lei cu muzica patriotica sa-i zicem. Muzica este hip hop si ideea principala e ca Moldova si Romania au fost surori din totdeauna, deci, de ce sa nu se uneasca? Banii de pe CD-ul asta ajung la un liceu de romani, din Tiraspol.

Cel mai mult au avut de suferit elevii de la „Lucian Blaga“ din Tiraspol. Miliţienii regimului separatist au luat cu asalt clădirea liceului cu numele poetului care a scris despre „corola de minuni a lumii“, confiscând toate bunurile din incintă (mobilă şi arhive). Părinţii copiilor au fost ameninţaţi şi şantajaţi pentru a-şi înscrie odraslele la o instituţie de învăţământ cu predare în limba rusă. Mijloacele de propagandă ale regimului separatist i-au prezentat pe profesori şi pe elevi drept „fascişti şi terorişti, viitori asasini“.

Deci, cumperi un CD cu 10 lei si ajuti niste copii nevinovati. Singura problema este ca nu o sa primesti CD-ul decat cand sunt minim 1000 de comenzi si o sa dureze ceva, ca nu prea multi platesc CD-uri si sunt de acord sa afle dupa, ce muzica va fi pe el. Tot ce stim e ca e hip hop patriotic. Pana acum stim si ca Nimeni Altu’ – Fii ai bravilor soldati si Vama de Est – Basarabia Pamant Romanesc vor fii pe cd, restul de 12 melodii… vom afla.

Sincer, mie Nimeni Altu’ imi place, dar de Vama de Est nu am auzit pana azi si nici nu pot sa zic ca e o trupa grozava din cate am ascultat, dar totusi comand CD-ul, ca ajut niste copii.

AI SUFLET, COMANDA SI TU, ACUM. (pura curiozitate: lasati comment cei interesati, si fiti sinceri!)

 

Let me get what I want

Nu, nu m-am lasat de franceza.

On me dit que le destin se moque bien de nous.

A gresi e omeneste si a ierta e divin. Dar ce se intampla cand nu te poti ierta pentru o greseala pe care nu ti-ai propus sa o faci? Pentru ca da, uneori eu imi propun sa fac greseli din orgoliu. Sunt acele dati cand imi spun “Nu conteaza ce e bine. Fac exact contrariul numai sa le arat ca pot”. Dar gresesc involuntar si nu ma pot ierta. Nu ma pot ierta ca imi pun ambitia sa am niste lucruri care nu vin de la sine.  Regret ca imi fac atat de repede iluzii. Dezamagirea pe care o primim ajunge la un moment dat sa fie parte din viata noastra doar pentru ca am auzit, intr-un basm, ca ambitia e o calitate. Doar ca nu e mereu.  Daca ceva nu e facut sa fie, nu va avea loc  si daca ceva e facut sa fie… chiar daca ne impotrivim tot se va face.

Doar ca timpul nu sta in loc. El trece si daca stam si ne uitam la o singura usa inchisa, nu le vedem pe celelalte care se tot deschid in jurul nostru. Dar stau si ma intreb uneori…unde dracu e cheia aia?

halloween.

In seara asta e Halloween, boooooo!

Dar cat de multe stii tu despre Halloween?

Voi ce o sa faceti in seara asta?

Desigur ca eu o sa ma imbrac in popandau si o sa ma duc sa “trick or treat” prin oras. de fapt nu, doar la americani se poate asta.

Sper doar ca unde ma duc sa nu fie multi costumati in Maical Gecsoni.

later edit: va rog frumos, cand faceti post cu scurte/lungi, cititi si articolul spre care puneti linkul sau…lasati-o balta. si xtinct, lucia si popandaul sunt 2 persoane diferite.

senzatie ciudata.

…cred ca si tu ai avut momente dinastea, nu de putine ori… sa nu poti gandi logic, sa fii mereu distrat si aiurit, sa simti niste chestii ciudate in stomac, sa fii mereu nerabdator… dar in acelasi timp oarecum trist, ca-ti lipseste ceva…

exact, iti e mult prea foame si frigiderul e gol. NOT

acesta este al doilea post scris de popandaul vesel pe blogul nouazecisidoiluciapunctwordpresspunctcom, sper sa va placa.

Miraj

Am sa incep acest articol cu o anecdota destul de interesanta.

“Era in vremea Evului Mediu si un om hotarase sa paraseasca cetatea sa pentru ca nu se mai intelegea cu oamenii de acolo. Pe drumul spre noua casa a dat de un batranel.

Tanarul: Cum sunt oamenii din cea mai apropiata cetate?
Batranul: Nu sunt sigur. Oamenii din cetatea din care ai plecat cum erau?
Tanarul: Nu foarte prietenosi. De aceea am si plecat.
Batranul: Tare mi-e frica de faptul ca nu o sa gasesti oameni mai buni nici aici.

Dupa ce tanarul isi continua drumul, la acelas batranel se opreste o domnisoara.

Domnisoara: Cum sunt oamenii din cea mai apropiata cetate?
Batranul: Nu sunt sigur. Oamenii din cetatea din care ai plecat cum erau?
Domnisoara: Foarte prietenosi! Am plecat pentru ca imi place sa cunosc persoane noi.
Batranul(vorbind despre aceeasi cetate, desigur): Si oamenii de acolo sunt la fel de prietenosi.

Dupa ce pleca si domnisoara, un negustor care auzise ambele conversatii se apropie de batran si ii spune:

Negustorul:Nu e corect ce ai facut! I-ai mintit!
Batranul: Nu am mintit pe nimeni. Fiecare, in drumul lui, isi poarta lumea cu el”

Mirajul pe care il anuntam inca din titlu este starea de spirit a celor din jur. Cand totul este roz pentru tine, cand lucrurile iti merg foarte bine ai impresia ca pana si cel mai serios om parca, in coltul gurii, a afisat un zambet. Dar cand suntem incruntati, morocanosi, ne intrebam de ce toata lumea e trista si stresata? Chiar daca ei sunt veseli in mintea noastra se creeaza iluzia ca veselia lor are un motiv superficial sau ca rad doar pentru a uita de griji. Nu este geneic valabil dar sa luam exemplu’ urmator: in orasul natal esti obisnuit cu un grup de persoane care fac mai mereu glume. Esti pus in situatia de a te muta si noul cerc de persoane cu care intri in contact  prefera discutiile serioase pe diferite teme. La inceput tinzi oarecum sa cauti in cauti in spusele lor macar o gluma, fie ea cat de mica.

Si da, stiu ca e normal fenomenul.La fel de adevarat este ca fiecare dintre noi isi poarta lumea cu el. De aceea avem si interese diferite si, nu mai prejos, moduri diferite de a gandi.

Derivand de la starea de spirit si mergand spre alte domenii, “lumea noastra” influenteaza si solutiile pe care le gasim la probleme. Sa va dau iarasi un exemplu simplu si practic: mai multi elevi au fost pusi la ora de fizica sa realizeze un experiment. Experimentul consta in punerea in miscare a unui pendul gravitational, unghiul intre pozitia de echilibru si pozitia in care elongatia era maxima terbuind sa fie mai mic de 6 grade sexagesimale.   Un elev a desenat unghiul pe o foaie de hartie si a lipit acea foaie pe un stativ. A pus pendulul in fata foii si astfel a obtinut acel unghi de care avea nevoie. Alt elev a calculat cu cat trebuia sa miste acel obiect atarnt folosind formula pentru masurarea lungimii marginii unui cerc. Alt elev a considerat ca a-i da un branci e de ajuns pentru a obtine un unghi destul de mic.

E un simplu mijar daca consideram ca suntem la fel. Fiecare isi poarta lumea.

 

Saptamana liceului

E saptamana in care majoritatea elevilor se implica in numeroase proiecte si concursuri. Dupa ora 1, in fiecare zi, amfiteatrul este plin. Se joaca piese de teatru, se tin concerte, expozitii cu aranjamente florale si desene. Se organizeaza pana si campionat de CS.  Ziua de vineri este in intregime dedicata sesiunii de comunicari stiintifice. In aceasta zi toate salile media si toate laboratoarele de informatica sunt ocupate si se organizeaza adevarate colocvii.

Sambata, 25 octombrie, am fost chemati pentru a supraveghea elevii participanti  la Concursului de Matematica „Cristian S. Calude”,editia a IX-a pentru clasele V-VI si pentru a le corecta lucrarile.
Cei de la clasa a X-a C  din C.N.V.A au pus astazi in scena albumul “Am sa ma intorc barbat”  de  la Vama Veche. Aceasta e doar una dintre piesele ce s-au jucat pe scena amfiteatrului din liceu.  Un plutonier coleric si un soldat visator au fost atractia principala iar scopul a fost strangerea de fonduri pentru o operatie.

Maine este ziua intrecerilor sportive. Se organizeaza stafete, campionat  de tenis de masa si multe altele.

Saptamana liceului este una speciala pentru toti elevii si profesorii de aici. E mult de munca dar merita.

Buna, eu sunt popandaul vesel.

Eu sunt Popandaul Vesel si o sa mai scriu si eu aici, din cand in cand. Va deranjeaza?

Ce e un popandau?

POPÂNDẮU, popândăi, s.m. 1. Specie de mamifer rozător mic de câmpie cu ochii mari, cu corpul lung până la 20 cm, cu blana de culoare galbenă-cenuşie şi cu coada stufoasă, dar mai scurtă decât a veveriţei; popândoc (1), popândeţ (1) (Citellus citellus). ♢ Expr. (Adverbial) A sta popândău = a sta drept, nemişcat în faţa sau în drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de păsări; momâie, popândeţ (2).

Asta-s eu…

Voi ati observat ca lumea asta incepe sa se duca dracu’ ? Acum pe bune, la tv vezi numai base si geoana ca e campanie, la fotbal suntem cei mai prosti din europa (totusi felicitari urziceni) si tot avem gura mare si urlam pe unde apucam. De autostrazi sa nu mai zicem, avem fantani in mijlocul drumului. (metaforic vorbind)

Ma plimbam azi pe la scoala si vad doi copilasi de 14 ani, care povesteau de betii, cu tigara in mana, messenger, internet, chefuri, blabla. Adica…m-am nascut eu prea tarziu? Eu la 14 ani vazusem alcohol in poze, calculator stiam ca exista, internet sau mess… credeam ca sunt injuraturi. Nu e putin exagerat ca ei in loc sa joace ascunsa sau sotron pe afara, joaca counter strike sau world of warcraft? (stiu ca nu se mai joaca asemenea jocuri dar…totusi…)

Asta a fost primul post al Popandaului. Cam frustrat popandaul in seara asta dar… ne mai auzim!

Vad ca unii ma luati cam in serios

Hai sa incerc sa fiu mai sincera si sa nu o mai iau pe ocolite ca am vazut ca cealalta descriere a fost interpretabila. Nu duc lipsa se defecte si nici nu ma cred “buricul Pamantului”. Daca cumva am  un ego puternic asta nu inseamna ca sunt  ingamfata. Am doar niste pretentii de la mine si de la cei din jur. Cand spun ca nu critic  vreau sa se inteleaga ca nu ii critic pe cei ce nu se inscriu in tipare. Nu ma deranjeaza ca cineva nu stie, ma deranjeaza ca nu cere explicatii. Inca un lucru: nu am pretentii de blogger. Nu ma mut pe domeniu tocmai din acest motiv.Nu sunt destul de buna si scriu numai porcarii. Sunt constienta de acest lucru dar nu va pune nimeni sa ma cititi(sau, daca vreti sa va amuzati, eu sunt tot aici). Faceam asta la inceput pentru ca imi placea. Acum o fac pentru ca m-am obisnuit. Imi vine oarecum aiurea sa ma las, dar am impresia ca odata ce voi intra la facultate o sa se termine joaca de-a blogareala.

Sunt in tara asta prea multi filosofi , dupa parerea mea. Exista prea multi critici neavizati. Au invatat la scoala ca nu se incepe un text cu “deci” si deja isi pot da cu parerea. Daca tu ai dreptul la opinie, eu am dreptul sa nu iti ascult opinia. Oameni care ar trebui sa isi vada de viata lor si sa incerce sa fie mai maleabili isi perd timpul incercand sa vada paiul din ochiul celuilalt fara sa fie constienti de barna din ochiul lor. Blogul nu e o parte din viata mea. Cand ma cert cu parintii, cand fac tema la mate sau cand imi duc fratele in parc nu ma gandesc “Oare Georgica din Timisoara mi-a pus link?:X Oare Popica din Baia Mare e pe mess?:X” Nu sunt depedenta de net. Stiu ca e usor sa o faci pe desteptul pentru ca si eu o fac si ma simt bine, dar mi-am dat seama ca trebuie sa imi vad de viata mea si sa va las sa va vedeti de viata voastra. Cineva mi-a spus ca ar fi cam tarziu pentru mine dar nu e. M-am schimbat. Sunt o fata de 17 ani. Pana mor o sa ma mai schmb de enspe mii de ori.

Confesiunile unei animatoare

Este un nou film difuzat, precum Clara Sheller si Being Erica(doar ca acestea sunt seriale. Apropo, sunt absolut indragostita de ele), in disperare pe Hallmark. L-am vazut deja de doua ori.  Nu mi se pare ceva inovator in domeniu. Jane, o tanara care trebuia sa dea la facultatea de drept alege calea actoriei. Parintii nu o sustin si se vede nevoita sa munceasca pentru a-si plati studiile. La inceput este angajata sa vanda cosmetice dar o anume go-go girl, Angela Lucas, o convinge sa intre in aceasta industrie. Sub numele ei de scena, Dylan, Jane se simte protejata si satisfacuta. Munca putina si bani multi. Dupa cum era tipic, intra in belele cand parintii ei afla acest lucru. Jane nu mai era o fetita, devenise rebela. Revine pe calea cea buna abea dupa ce Angela moare in timpul unei operatii de marire a sanilor datorita consumului de cocaina. Destul de fortata povestea dar e un film oarecum interesant.

Distribuţia:
Chelsea Hobbs (Jane McCoy)
Sarah Carter (Angela Lucas)
Corbin Bernsen (Nick Harvey)
Rachel Hunter (Donna Mercer)
Travis Milne (Eric Baldwin)
Tygh Runyan (Kurt Powell)

As vrea totusi sa vad “Ruj rosu pentru zile negre”. Stie cineva cand se mai difuzeaza?

Cred ca e un mod mai simplu de a pune linkuri

Premiu de la Zozzo.

Eu trebuie sa:

1. Să-l afisez;
2. Să afişez link-ul blogului celui care mi-i l-a acordat;
3. Să-l ofer la încă 10 bloggeri;
4. Să-i informez pe cei 10 privind faptul că au fost premiaţi de către mine.

Not in the mood sa va premiez, ticalosilor.

Parce-que la culture française n’est pas morte!

O sa ma urati dupa ce o sa cititi  asta dar…sa-i dam drumul:

Nu e asa ca suna mai bine

“Je veux partager ma vie avec toi,

Je avec toi,

Tu avec moi

Ooooo mon amour”

decat

“I wanna split my life with you

Me with you,

You with me,

Ooooo my love”?

Si asta doar parce-que la culture française n’est pas morte! De asemenea, cer parerea voastra in cazul:

“Mes ennemis me portent d’envie mais ils n’ont pas ma valeur”

decat

“My enemies envy me but they don’t have my value”

A se observa ca traducerile sunt mot-a(cu accent)-mot.

Genunchiu’ lu’ Alex…supranumit si jenu

…s-a bulit…iar.  Cat ghinion poti sa ai? Si doar purta genunchera medicinala cu tije de titaniu.

Sa va povestesc de la inceput. Ideea e ca el a fost operat de menisc extern si intern pentru ca ligamentul incrucisat anterior nu poate fi operat, el fiind in crestere. Necesita tunel in tibie si femur si astfel ar ramane cu un picior mai lung si unul mai scurt, si nu vrem asta.

Cam asa o sa arate operatia numai ca aici este prezentat cel din spate…nu cel din fata. O sa se bage doua suruburi precum in dreapta-jos a imaginii si un ligament scos tot din corpul lui: din croitor sau din tendonul rotulian.

Acum, i-a sarit din articulatie si iar trebuie sa ia o pauza. E bantuit de ghinioane si e  pacat. Jur ca avea talent. De altfel asa l-am si observat-> scotea tot ce era de scos. Daca nu stiati, si Alex e handbalist. Nu e numai cazul lui. Am o colega care a jucat la noi un an si apoi a fost transferata la Valcea. De la noi a plecat intreaga iar acolo a suferit o operatie la genunchi si 3 la umar. Si sunt mult mai multe cazuri asemanatoare.